BLOGUL RADIO TRIB

11-08-2015 Kirk

Summer Well 2015


 Caldura mare sambata in Bucuresti, asa ca biletul la Summer Well era fix garantia ca weekendul o sa treaca mai usor. Asa ca, amator de excursii, mi-am pus corpul in miscare. Un pic curios cam cat poti face pana la domeniul Stirbey fara masina. Spre surprinderea mea, intr-o ora eram deja la intrare si ma uitam la cei care venisera la festival. Oameni faini, unii si cu copii dupa ei. 

 In prima zi am prins doar ultima piesa Circa Waves, o gasca din Liverpool pe care chiar aveam chef s-o ascult. Ma bucur ca am ascultat T-Shirt Weather si-mi zic ca am venit sa ma simt bine si ca, cine stie, poate o sa am ocazia unui al doilea concert. Dau bine pe scena si in instrumente cei 4, iar locul unde se intampla cantarea e chiar de balamuc. Am uitat sa zic: asta-i primul Summer Well pentru mine. 

 O vorba spune ca daca ai jetoane, ai parte. Asa ca pornesc sa satisfac nevoia de lichide dintr-o zi de vara, iar dupa ce fac alimentarea (infernal de rapid) pun mana pe telefon sa dau si de Dan de la OCS, cu care stabilisem sa ne zarim. Ne-am adunat la o masa si am stat la palavre. Asta cat a cantat Kwabs, care nu intra in bifele mele de festival. Dar a fost bun ca fundal, asa ca interviul cu Dan a curs frumos. 

 Am terminat cu Dan si am pornit spre The Maccabees. Mai pe gustul meu trupa. Gasca are si un disc nou. Nici doua saptamani nu au trecut de cand au lansat Marks To Prove It, cel de-al patrulea pentru ei. Bagati o ureche, zic ca o sa va placa. S-a cantat bine. Pe gustul meu gasca era mai pentru seara. Dar asta e, asa e la festival, unele trupe canta mai devreme, altele mai tarziu. Iar altele sunt bune sa te mai plimbi si sa vorbesti cu prieteni sau sa dai in mintea copiilor si sa te joci. 

 Jungle au fost buni (pentru mine) sa trag cu pistolul cu apa si sa ma amuz cum pustiul lui Despot era cam ofticat ca nu ajunsese la Korn.

 Proiectul La Roux nu era pe lista mea de preferinte. Foxes … este la moda. Am constatat insa ca aprindea mintea celor mai tineri. Are conditie fizica buna si mi-a placut ca nu prea si-a pierdut vocea cand a cantat. 

 Cine a mai fost? Ah, Sohn. Canta bine, unii il vad ca fiind extraordinar, dar sunt o gramada in zona asta de muzici care isi fac treaba corect. Nu deranjeaza cu muzica lui, dar sunt pentru tipul de cantareti a caror muzica te face sa te simti bine. Deci… prea moale. 

 Summer Well-ul de anul asta era insa despre Foals, Wombats si Kasabian. Sa nu ne pitim in cires. Un festival cat se poate de britanic in Buftea. 

 Foals au cantat super. Priza la public, hituri. Stau bine pe scena, asta poate si pentru ca au zece ani de cand canta si trei albume in spate. Unde mai pui ca al patrulea disc, What Went Down, apare la sfarsit de august. Ultra profesionisti oamenii, prea profesionisti parca. Nu imi sariti in cap, dar sa canti foarte bine iti face cinste tie ca muzician si arata ca respecti publicul. Iti trebuie ceva mai mult ca sa cuceresti definitiv pe cineva, insa fanii s-au simtit bine, multi dintre ei cantand cu trupa, ceea ce e a fost foarte bine. Simpatic si Yannis, vocalistul grupului, care duminica se plimba linistit prin domeniul Stirbey. Nu l-am urmarit, dar la un moment dat zambeau cateva fete la poze cu el.

 The Wombats au revenit la Summer Well dupa 4 ani. Nu i-am prins prima oara, insa exista intotdeauna a doua sansa. Trupa isi promoveaza noul disc Glitterbug si te prind din prima. Bati ritmul cu ei, iar Matthew te face sa zambesti. Publicul din nou se simte bine si raspunde la muzica trupei, e imposibil sa nu tii si tu ritmul cu ei. Pe la jumatatea show-ului ma gandesc ca englezii sunt buni, dar cateodata plictisitori. Au cateva piese foarte bune, dar e ceva ce le lipseste. Macelul a venit pe Tokyo, una din cele mai bune piese ale lor. Vezi cum chitara este pusa la colt și se canta la clape. Ritmul, bun si rapid, este dat de tobe si bass. Pricinos mai sunt. Fanii clar au raspuns bine la toate hiturile Wombats.

 La Kasabian am avut bafta ca a inceput sa cante o piesa a lui Harry Belafonte inainte de a urca trupa pe scena, asa ca am ajuns pe ritmurile ei la scena si am avut timp sa ne asezam pe pozitii. Si incepe cantarea! Tom si Sergio fac un tandem extraordinar, iar Sergio, in afara de faptul ca stie bine cu chitara, se vede ca-i place tare pe scena si se distreaza. Cel mai important este ca reuseste sa transmita celor din fata scenei. Da bine si trompeta, iar un slide la vremea lui face tare bine la urechi. Pe scurt, toti isi fac bine meseria, dar Pizzorno e mai de-al meu. Rapaielile isi au si ele locul lor, iar fragmentul de Word Up a fost tare bine integrat in show. La un moment dat sunetul parca se deschide si mai bine, ceea ce imi da impresia ca un buton a fost uitat nepornit. Poate e doar o impresie. Kasabian isi face job-ul pe scena, hiturile curg, Ceva e clar: au mai multa forta decat celelalte trupe! Te prinzi de o cantare buna in momentul in care trupa dispare de pe scena si nu stii cum s-a scurs timpul. Noroc ca s-au intors la bis.

 Gata si Summer Well 2015, care desi, pentru mine, nu are termen de comparatie cu alte editii, mi s-a parut ca arata foarte bine din toate punctele de vedere. Lume ok, atmostera faina, chipuri zambitoare.