INTERVIURILE RADIO TRIB

26-10-2015

Interviu Anca Lupes


Kirk: Ai ajuns la a 4-a serie a cursului despre Industria Muzicala. Care-i scopul si despre ce povestesti in el?

Anca Lupes: Industria Muzicala Explicata se numeste cursul si asta facem.  Sunt in industria muzicala de foarte multi ani, mai multi decat pot sa spun si am remarcat ca dureaza foarte mult pana cand un artist incepe sa se prinda care sunt regulile industriei, pentru ca, evident, nimeni nu i le explica. Suntem o industrie care, desi sta pe niste sume importante, se face dupa ureche. 

Este foarte tanara industria, adevarat, a inceput prin 1996. Nu spun lucrurile astea ca sa condamn pe cineva, le spun ca sa explic o realitate. Am simtit si eu nevoia, la un moment dat, sa existe un astfel de curs care sa explice artistilor “ce si cum”, pentru ca cel mai greu pe lumea asta este sa lucrezi cu oameni care nu inteleg. Pentru ca daca nu inteleg, nu o sa stie ce vor, nu stiu sa evalueze, nu stiu sa aleaga si fac in general o gramada de greseli care mai tarziu le incetinesc foarte mult parcursul. Dupa ce am remarcat chestia asta, am discutat si cu alti colegi: manageri si agenti de booking care mi-au spus acelasi lucru. “Bai, e foarte greu. Trebuie sa le explic fiecare chestie, pentru ca nu inteleg.” Si atunci, intr-o buna zi, mi-am adunat gandurile si am pus in pagina acest curs. Am inceput cu el in iunie, iar acum anunt a 4-a serie, pentru ca are succes. Oamenii vin si pleaca foarte multumiti. Pentru doritori - incepem pe 10 noiembrie si detalii de inscriere se pot gasi pe site.

Kirk: Chiar voiam sa te intreb, care-i impactul si cum se vede si se simte de acolo de la tine, de la catedra.

Anca Lupes: Impactul e foarte bun. Daca intri pe pagina de facebook a cursului, o sa vezi ce spun oamenii care au fost la curs, pentru ca impartasesc acolo parerile lor. De la mine se vede foarte misto pentru ca vin la curs oameni de toate felurile si in toate stadiile de dezvoltare in industria muzicala: de la incepatori pana la oameni cu experienta, manageri de artisti importanti din piata romaneasca. A fost Carina Sava, care-i manager la formatia Vama, a fost Gabi David care lucreaza cu Taxi, a fost Cristi Ochiu de la Forward Agency (el a venit cu toata lumea de la agentia sa), Overground Music si-a trimis cei doi angajati la curs. Am avut 4 fosti concurenti de la Vocea Romaniei, inclusiv Tibi Albu, castigatorul de anul trecut. Am avut si artisti care sunt pe o treapta intermediara, cum este Yanka, o artista care a semnat de curand cu  Global Records. Deci multa lume buna, dar si cei aflati la inceput sunt extrem de interesati sa afle cum decurg lucrurile in industrie si ii vad cum de la o zi la alta li se lumineaza privirile. 

Kirk: Te cam bucuri de ce vezi in fata ta si de raspunsul celor care participa.

Anca Lupes: Absolut… Mai mult decat atat. Cursul nu se termina cand se termina, ca sa zic asa. Inca de la inceputul cursului participantii intra intr-o comunitate. Initial am facut pe facebook un grup ascuns din care faceau parte doar participantii la curs. Ei au inceput si continua si acum sa impartaseasca tot felul de lucruri legate de industria muzicala: articole, filme documentare, carti, cursuri (gratuite sau pe bani) s.a.m.d. De fapt, tot felul de lucruri care se refera la industria muzicala, insa la modul profesional. Dupa ce am vazut ca acolo se intampla o activitate continua, m-am gandit sa-I scot din online si sa-i pun fata in fata. Asa ca dupa a doua serie ne-am intalnit. Am facut prima intalnire cu primele doua serii reunite, iar dupa cea de-a treia serie ne-am vazut cu totii. A avut mare succes, pentru ca la a doua intalnire au fost vreo 35 de persoane. Chestia este ca desi am stat vreo 4-5 ore, timpul nu le-a ajuns, pentru ca mi s-a spus apoi ca ar mai fi vrut sa vorbeasca si cu altii dar nu au mai apucat. Au avut de impartasit idei, iar discutiile au fost foarte interesante si s-au prelungit. Asa ca urmatoarea noastra intalnire o sa fie intr-un loc mai mare. Le-am promis si le-am pregatit o chestie speciala. Ne vom intalni in clubul Tribute si acolo ei isi vor putea prezenta proiecte. Fie ca sunt proiecte de turnee, fie ca sunt piese sau clipuri muzicale. Acolo au scena, au instrumente, se poate canta, exista un videoproiector pentru prezentari. Asa ca, daca vor sa ne arate ceva care este finalizat si trebuie pus in vanzare, pot sa o faca, daca este vorba de un proiect care este in lucru si au nevoie de feedback de la alti colegi din industrie, putem face si chestia asta. 

Kirk: Mie mi se pare faina treaba. Ar putea fi o coagulare a oamenilor care lucreaza in industrie pentru ca pana acum mie mi s-au parut foarte dezbinati. Fiecare si-a vazut de treaba lui si niciodata nu au fost adunate idei la un loc. 

Anca Lupes: E adevarat! Numai ca la cursul asta se pare ca vin oameni care gandesc la fel, se plac unii pe altii, chiar daca nu au fost colegi in perioada de curs. Pe langa faptul ca se intalnesc si au chestii interesante de discutat, s-au creat si colaborari intre cursanti, chiar din serii diferite. 

Kirk: Asta-i tare misto! Anca, tu cunosti industria muzicala din Romania foarte bine. Care-s bubele si care-s atu-urile ei? Se poate face o paralela cu ce se intampla afara?

Anca Lupes: Pot sa spun ca industria muzicala a evoluat mult, mai ales de cand a aparut internetul pentru ca informatia a circulat mai usor. Sigur ca suntem la ceva distanta fata de cei de afara, dar cred ca una dintre cauze este si asta. Este o meserie care are niste reguli si astea nu se stiu. N-ai de unde sa inveti meseria asta decat dupa cum crezi tu si vazand pe la altii. Depinde si la cine vezi. Daca vezi la cineva care face bine e un atu, daca vezi la cineva care face prost n-ai avut noroc.  Sunt multe bube, dar se vor rezolva cu timpul pentru ca globalizarea asta are si o parte pozitiva.

Kirk: E ciudat ca vorbim de o perioada lunga. Sunt aproape 20 de ani de cand a aparut Legea Drepturilor de Autor si casele de discuri majore la noi pe piata, si a trebuit sa treaca atata timp ca sa se intample chestia asta.

Anca Lupes: Cred ca a fost vorba, poate, si de o mentalitate de genul “Hai sa nu-mi cresc eu singur concurenta”, desi daca citesti orice carte de marketing, asta e una din chestiile pe care trebuie sa le faci, sa-ti largesti piata sa creezi concurenta ca sa poata evolua toata industria si ca sa atragi cat mai multi clienti.  Spun asta pentru ca recent mi-a scris cineva care m-a intrebat cum ar fi posibil pentru un om din provincie care nu are foarte mult timp sa aiba acces la cursul meu. Eu i-am spus ca daca la el in oras si imprejurimi gaseste 15 persoane, vin eu si predau acolo. La care el a raspuns ca nu poate sa-si creasca propria concurenta si e de ajuns el in orasul sau. N-am avut vreme sa-i povestesc cat de gresita este atitudinea.

Kirk: Un concurent puternic te face pe tine puternic.

Anca Lupes: Clar! Si asa se dezvolta piata. Trebuie sa dezvolti piata ca sa ai de unde aduna bani. E logic si au spus-o altii mai destepti decat mine.

Kirk: Cat de mult s-a schimbat industria muzicala? Omoara online-ul industria sau o ajuta?

Anca Lupes: Parerea mea e ca o ajuta foarte mult. In primul rand online-ul permite mult mai multor artisti sa se exprime si lasa la latitudinea publicului sa decida daca au valoare sau nu. Oricum a deschis o usa artistilor care vor sa se exprime. Pana la internet trebuia sa vanezi un contract cu o casa de discuri care putea sa fie mai bun sau mai rau, care putea sa te ajute sau sa te incurce, trebuia sa te rogi ca sa intri pe radio cu muzica ta ca sa te poata auzi oamenii. Acum nu mai e neaparat nevoie de lucrurile astea. Sigur insa, nu iti strica sa ajungi pe radio si sa ai un contract bun cu o casa de discuri. Internetul a lovit in anumite puncte, dar a creat alte oportunitati. Pana la urma este vorba de evolutie. Cand evolutia intra in ecuatie trebuie sa te adaptezi. Sa nu te opui cum a facut marea industrie. S-a opus internetului si si-a luat-o. In momentul in care eu am intrat in industria muzicala erau 5 majori internationali si acum mai sunt doar 3. 

Kirk: Ai lucrat la Nova Music Entertaiment. Cat din ce iti doreai tu cand te-ai angajat acolo s-a intamplat?

Anca Lupes: Nu stiu. Nu stiu ce sa spun. Cand m-am dus acolo am spus uite am un loc de unde o sa pot ajuta artistii. Intr-o masura am facut chestia asta. Intr-o alta masura nu am facut-o, pentru ca nu intotdeauna piata s-a luat dupa gusturile mele. Am invatat insa la Nova ca lucrurile care nu-mi plac, nu-mi ies. A fost o prima lectie pe care am invatat-o, lucrand in industria muzicala, proiectele care imi placeau ieseau foarte bine si cele care nu-mi placeau spuneai ca sunt facute de un incepator. Asta a fost si motivul pentru care am plecat. Am intrat acolo cu un million de sperante. Imi amintesc acum ca am adus in Romania, spre vanzare, CD-uri cu Dave Matthews Band sau Kenny Wayne Shepherd si chestii de genul asta care evident nu erau foarte potrivite pentru ce isi dorea publicul de la noi la momentul respectiv. Apoi industria muzicala de la noi a luat-o intr-o directie care nu mi s-a mai potrivit.

Kirk: A scapat de sub control.

Anca Lupes: Mi-a scapat mie de sub control, restul vad ca s-au mai descurcat. Cert este ca nu m-am mai identificat cu ce se intampla in mainstream si am plecat. Am zis ca trebuie sa gasesc ceva de facut care sa-mi placa, sa-mi aduca satisfactii si sa pot si trai din asta. Si dupa 10 ani de zile pot spune ca am reusit. 

Kirk: In afara ai mai lucrat si in alte institutii care au legatura cu muzica - radio, ai organizat concerte, ai scris la revista… Ti-e mai usor din postura de independent sa faci lucrurile sa se rostogoleasca cum crezi tu ca este bine?

Anca Lupes: Am avut intotdeauna norocul ca in locurile unde am fost, sa am colegi foarte misto. A fost o echipa de gasca si la revista cu Andrei Partos, Orlanda Deladi, Ana Calin si cine mai era pe vremea aceea acolo, si la Tele7abc cu Vali Stoian si colegii si la Nova Music la fel. Deci m-am simtit extraordinar de bine oriunde am fost. Si cumva, oamenii m-au lasat de capul meu pentru ca, se pare ca, aveam idei bune. Ma corectau atunci cand greseam, pentru ca am invatat foarte mult si la revista si la Tele7abc si peste tot. La un moment dat am simtit ca pot sa fac totul de capul meu. Asta se intampla in 2004. Atunci am infiintat Star Management impreuna cu Zoli Toth.

Kirk: Nu crezi ca ar fi fost mai usor sa misti lucrurile intr-o directie buna daca lucrai intr-o organizatie puternica? Bine, s-a dovedit cu timpul ca unele au disparut.

Anca Lupes: Exact. Tu ai dreptate ca poti face mai multe lucruri intr-o organizatie puternica. Dar exista o conditie. Sa fi aliniat la valorile ei. Ori eu nu eram aliniata la valorile lor.

Kirk: Cat te scot aceste cursuri de Industrie Muzicala Explicata din stilul “vazand si facand” de la noi, mai ales ca pana nu te dai cu capul de realitate…

Anca Lupes: Da, da, da. Ca peste tot. Teoria-i minunata, practica ne omoara. Si despre facultate era o vorba pe vremea noastra: “La facultate inveti unde sa-ti cauti informatiile”. Sigur ca tot ce inveti trebuie sa aplici, sigur ca atunci cand aplici apar situatii noi. Dar eu cred ca un astfel de curs  sau orice fel de curs te ajuta sa fii mai eficient. Nu mai inventezi tu roata, ci o iei si o folosesti in proiectele tale. Asta facem la cursul meu. Le dau roata gata facuta, iar ei n-au decat sa si-o puna unde vor. La motocicleta, la caruta sau masina… 

Kirk: Cat din valul industriei ridici? Mai pastrezi secrete pentru tine?

Anca Lupes: Exista informatii si exista secrete. Eu impartasesc informatii. Sigur ca impartasesc si secrete, lucruri invatate din experienta proprie. Exemplific intotdeauna informatiile din curs cu practica personala. Si cred ca e foarte important, pentru ca atunci oamenii inteleg mai usor. In plus, la curs facem multe simulari. Discutam pe contracte, facem simulari de organizari de turnee, de promovare de albume, de lansari de single-uri. Toate lucrurile pe care le povestesc, le sustin cu experienta proprie. Este foarte important si faptul ca la partea de exemplificare ii las pe ei sa faca foarte mult si eu doar ii ghidez. Nu exista teorie fara practica.

Kirk: Hai sa ne gandim la un artist nou. Cam ce-ar trebui sa faca el ca sa nu porneasca gresit din prima? Pe scurt insa.

Anca Lupes: Sa vina la curs in primul rand. Sau sa nu vina la curs dar sa se informeze inainte sa porneasca in meseria asta. Sigur ca pe orice artist il mana pasiunea. Sper! Asta este lucrul cel mai important. Sa aiba pasiune pentru ceea ce face pentru ca atunci se va preocupa foarte tare sa faca lucrurile cat mai bine. In momentul in care cunosti cum se invart lucrurile in industrie, ti-e mult mai usor sa iti alegi un drum. Recent, cineva mi-a cerut parerea despre a semna sau a nu semna cu o casa de discuri. Si e vorba de un proiect de nisa. Nu este vorba despre ceva mainstream. In trupa erau doua curente: unul care doreste sa semneze si altul care nu dorea sa semneze. Le-am zis ca pot semna dar sa aiba mare grija ca in contractual acela sa fie lucrurile pe care ei si le doresc. Si sa nu semneze un contract doar in ideea ca la un moment dat s-ar putea intampla lucrurile acelea. Pentru ca atunci o sa piarda timp mult, o sa devina frustrati, o sa se enerveze, o sa se certe cu cei de la casa de discuri si o sa fie mult consum de timp si energie pentru nimic. Daca cei de la casa de discuri le pun la dispozitie ce isi doresc, grupul este bine. Dar ca sa stiti ce va trebuie si va doriti, trebuie sa stiti cum merge treaba. 

Kirk: Cunosc cazuri cand anumite formatii aproape s-au desfiintat in urma unui contract gresit cu o casa de discuri.

Anca Lupes: Absolut! Sigur ca e interesant cand o casa de discuri vine si-ti bate la usa si te simti curtat. Dar trebuie sa fii foarte atent ca sa vezi daca are calitatile pe care ti le doresti. Mai exact sa-ti puna la dispozitie lucruri care sa te faca sa avansezi in cariera, nu care sa te blocheze. 

Kirk: E moda show-urilor TV. Parca afara se si intampla ceva cu artistii aia. La noi mai putin, parca nu s-au miscat lucrurile cu omuletii astia. De ce  crezi ca nu s-a intamplat asta?

Anca Lupes: Nu prea stiu ce sa-ti spun. Teoretic un artist care iese dintr-un astfel de show are un capital de imagine destul de puternic care poate fi exploatat. Insa pe o perioada scurta de timp. Pana incepe editia urmatoare a show-ului si atunci atentia publicului se canalizeaza spre urmatorii concurenti. Sunt cativa totusi. Vad ca Tiberiu Albu se misca. Sa speram ca o sa ajunga unde trebuie. Dar se misca. A facut pasi. Mai sunt cateva soliste, cred ca de la X Factor, care au deja cateva piese pe radio. 

Kirk: Eu unul ma astept si la un impact mai baban. Afara si un artist de pe locul 4 este bine cotat.

Anca Lupes: Asa ar trebui. Aici eu cred ca intervine foarte mult rolul casei de discuri, pentru ca se stie ca artistii care castiga X Factor sau Vocea Romaniei sunt obligati sa semneze cu o casa de discuri. Si ceilalti artisti, care vin pe locurile urmatoare au prins in contract o optiune a casei de discuri de a face album. Parca 6 luni casa de discuri are timp sa se hotarasca daca semneaza contracte si cu ei. Parerea mea este ca o casa de discuri ar trebui sa urmareasca evolutia show-ului iar spre final sa-i stie pe cei susceptibili sa castige sau sa fie pe primele locuri si atunci avand aceasta optiune ar putea sa studieze si sa vada cu cine poate face treaba sau nu. Astfel incat cand se termina concursul sa aiba deja o strategie. Casele de discuri au o relatie foarte buna cu producatorii de muzica din Romania. Si cu HaHaHa si cu DeMoga si cu cine mai scrie muzica in tara asta. Iar cand s-a terminat, toti ar trebui sa fie in blocstart si sa spuna: “Bai, gata, s-a terminat. La cutare avem strategia asta”.  Pe bune! Sunt case de discuri care nu s-au nascut “maine”. Au cel putin 20 de ani de experienta in spate. Eu am citit biografia lui Clive Davis, care este unul din greii la nivel mondial din industria muzicala. Si el povesteste in cartea lui ca Simon Cowell, inainte sa aduca The Idol in America, l-a sunat si i-a spus ca vrea sa vina sa faca show-ul si in Statele Unite si vrea ca Davis sa semneze contractul cu cine o sa castige pentru ca vrea ca acel artist sa devina o vedeta. Astfel spectacolul sau va avea multa credibilitate. 

Kirk: Referitor la artisti, de ce aproape nimeni nu se uita la gastile noi. Pustii astia se apuca de cantat, multi au idei bune, dar dupa o perioada cei mai multi renunta.

Anca Lupes: Sunt multe motive care pot duce la chestia asta. Nu neaparat ca nu-i remarca nimeni. Sa nu credem ca vina este numai a industriei. Vine apartine si artistului in egala masura. Intotdeauna artistul este cel care va determina cursul carierei lui. Daca este un om cu capul pe umeri, daca isi pune in minte ca asta vrea sa faca toata viata lui, daca are un produs bun si minim de bun simt, o sa reuseasca. Eu sunt convinsa de lucrul asta. Faptul ca sunt foarte multi artisti care la un moment dat renunta, se intampla peste tot. Trebuie sa fi persistent, asta e una din conditiile obligatorii ca sa reusesti. Si asta in orice domeniu. Mai ales intr-o industrie atat de fluida cum este cea muzicala si cu deznodaminte atat de volatile, pentru ca nu sti niciodata ce se poate intampla, dar trebuie sa fii pregatit tot timpul sa folosesti orice oportunitate se iveste si sa poti sa fii consecvent cu tine insuti, sa mergi mai departe si sa incerci sa ai succes. Daca te plictisesti, inseamna ca ceva n-a fost in regula la tine. 

Kirk: La un moment dat erau tigarile, acum sunt berile, pe langa o gramada de chestii organizate pe bani publici si unde se intra fara bilet. Nu crezi ca impactul este negativ si se rasfrange asupra spectaclelor platite si implicit asupra trupelor, desi dintr-un anumit punct de vedere e bine ca se castiga niste bani.

Anca Lupes: Unul dintre primele efecte este ca in mintea omului se impamanteneste ideea ca artistul este gratis si muzica sa la fel. Pentru ca la spectacolele acestea de care spui tot ce se intampla in jur este pe bani. Daca vrei sa-ti cumperi ceva de mancare, de baut sau o sapca sau tricou, totul este pe bani. Numai artistul este gratis si undeva in subconstient asta nu face neaparat bine. Avem o istorie de foarte multi ani cu astfel de spectacole si ma indoiesc ca se va termina foarte curand. Din punctul meu de vedere este o scadere, poate in Bucuresti a fost aglomeratie de evenimente, dar la nivel national nu mai sunt atat de multe cum erau la un moment dat. E doar o senzatie a mea, pentru ca uite inca un minus al industriei noastre muzicale, nu avem date. Nu exista nici un fel de centralizare, nu stim cate spectacole sunt, de cate feluri etc. Undeva ar trebui sa existe astfel de date. Poate antreprenorii sau industria ar trebui sa plateasca pentru niste studii, pentru ca pana la urma pe ei ii ajuta foarte tare. Revenind la ceea ce ai intrebat, raspunsul este da. Chestiile astea fac pe de o parte rau, dar pe de alta parte tin in viata o gramada de artisti. Cred ca foarte multi din ei au in paralel cu evenimentele gratuite si specatacole pe bilete. Se straduiesc, ca sa nu spun ca se chinuie, pentru ca, probabil, castigurile se lasa asteptate in zona asta, dar cel putin isi pregatesc un public platitor care in timp va deveni singurul lor public. Pentru ca doar atunci stii ca ai niste fani, cand ei vin si platesc sa te vada la concert. Pana cand nu vin sa plateasca sa te vada la concert, nu stii cine sunt. 

Kirk: Ma intorc la cursul tau. Care e procentul celor care lucreaza in industrie? Nu le afecteaza jobul faza cu venitul la scoala? 

Anca Lupes: Nu. Referitor la procent, nu am facut o statistica. Cred ca mai bine de trei sferturi sunt implicati in industria asta si jumatate isi castiga existenta din ea. Nu-i incurca cursul, pentru ca este gandit sa se intample in doua serii de cate 3 zile: marti, miercuri si joi fix la mijlocul saptamanii, pentru ca stiu ca in industrie sfarsitul de saptamana este alocat concertelor. Are loc seara, de la 5 la 9, tocmai ca sa nu-i incurce pe cei cu “day job”.

Kirk: Cursul ti-a mancat timp pana l-ai pregatit, acum iti mananca timp cand te vezi cu oamenii care vin la el. Tu mai ai timp sa si creezi evenimente? 

Anca Lupes: Nu prea. Incerc. Ma straduiesc. Uite acum pun la cale o conferinta dedicate industriei muzicale. Va fi prima conferinta dedicata industriei muzicale din Romania sub toate aspectele ei. Incerc sa aduc cativa invitati de afara, se va intampla anul viitor in a doua jumatate a lunii februarie, n-am prea vorbit despre lucrul asta decat intr-un cerc restrans. Spectacole probabil ca voi face din ce in ce mai putine, pentru ca imi place deosebit de mult zona asta si vreau s-o dezvolt. De exemplu, acum creez un alt curs care va trata marketingul online si care-i va invata pe artisti si pe oamenii care lucreaza pentru ei cum sa marketeze foarte bine online un artist si cum sa castige ca urmare a acestei activitati. Eu cred ca online-ul ofera foarte mult pentru artistii independenti, pentru ca cei care au contract cu o casa de discuri au pe cineva care se ocupa de treaba asta. Teoretic 

Kirk: Bai, eu sper ca artistii sa inteleaga din cursul asta al tau cam care sunt job-urile care exista pe langa un muzician si sa inteleaga ca nu pot face ei tot. Ei trebuie sa se concentreze pe compus muzica si interpretare. 

Anca Lupes: E adevarat. Numai ca, trebuie sa stie cum sa caute omul ala care se va ocupa de ei, ce calitati trebuie sa aiba acea persoana, ce si cum trebuie sa faca omul respectiv si cum pot sa il evalueze pe acel om. Astea-s niste chestii pe care un artist trebuie sa le stie. Daca ne gandim la un artist ca la un director general al unei companii, acela trebuie sa stie tot ce fac angajatii lui. Cam asa e si aici. Ce e managerul? Care sunt sarcinile lui? Ce calitati trebuie sa aiba un manager? Cum gasesc un manager potrivit pentru mine? Si atunci cand va avea o persoana in aceasta pozitie, artistul o sa stie la sfarsitul zilei daca respectivul si-a facut sau nu treaba. Managerul acela trebuie sa cunoasca foarte bine piata in care se dezvolta artistul si – foarte important! - trebuie sa aiba un set comun de valori. 

Kirk: On Air Music mai faci? La noi ideea asta de premiile industriei muzicale a mai fost, a mai disparut si cred ca ar trebui sa avem si noi asa ceva.

Anca Lupes: Sper din tot sufletul ca da. On Air a reusit sa transmita un mesaj si imi pare foarte rau ca a trebuit sa anulam editia de anul trecut. Pot sa iti spun ca nu am renuntat la ideea asta. Cautam variante sa continuam cu chestia asta, dar am impus un standard si nu putem sa lasam mai jos de ceea ce am facut. A fost o gala tare costisitoare. 

Kirk: Ar fi fost fain sa se implice mai multi din industrie?

Anca Lupes: Din pacate nu toate casele de discuri au inteles sa sprijine aceasta gala si cand spun sprijina nu ma refer deloc la bani. La On Air Music Awards nominalizarile sunt facute de cei care lucreaza in industrie. Adica managerii, producatorii si casele de discuri. Managerii pentru artistii independenti, casele de discuri pentru artistii pe care ii au in portofoliu. Apoi, cei care primesc cele mai mari punctaje intra la nominalizari. M-am lovit insa de anumite idei preconcepute. Nu m-au incurcat foarte tare, dar m-au intristat. Pana la urma este un eveniment al industriei si cand te retragi dintr-o gala in care in mod evident premierea se face obiectiv , transmit un anumit mesaj. Cand spui nu vreau sa ma amestec inseamna ca ori nu-ti convine ca premiile se dau pe bune sau nu-ti convine ca un independent a facut asa ceva. Un independent care nu poate fi controlat de industrie.  Eu cred ca On Air Music Awards este o gala care trebuie sa existe in Romania, asa ca nu am renuntat la idee si cautam variante sa putem organiza aceasta gala pe termen lung. 

Kirk: Cand crezi ca o sa moara capra vecinului din industia asta?

Anca Lupes: Niciodata. Dar repet. Ma bucur ca am avut la curs oamenii pe care i-am avut. Sunt oameni frumosi. Jur!  Sunt oameni care gandesc la fel, care vor sa faca lucruri cu esenta. Sunt extrem de fericita cand,  dupa fiecare curs, cursantii imi trimit declaratiile pe care le pun pe pagina de facebook a cursului. Alea sunt scrise de ei si d’aia tin sa fie intotdeauna semnate. Cred ca ei pot face o diferenta in industria asta pentru ca cu cat sunt mai multi oameni informati, cu cat sunt mai multi oameni care judeca profesionist ce se intampla in industrie, asta nu poate sa aiba decat efecte pozitive. Cand m-am apucat de master in music business la Berklee aveam 15 ani de experienta in industria muzicala de la noi. Multi ma intrebau de ce o mai fac si le raspundeam ca eu consider ca mai trebuie sa invat. Si dupa ce am terminat cursul ala am mai citit un vagon de carti. Pentru ca imi place chestia asta foarte tare si vreau sa aflu cat se poate de mult despre industrie. Si asta vreau, sa transmit informatiile pe care le am si aceasta dorinta de evolutie mai departe si celorlalti oameni. Am invatat foarte multe la Berklee, nu numai despre industrie si si despre cum se preda. E o filozofie intreaga si ma bucur ca pot sa dau chestia asta mai departe.