INTERVIURILE RADIO TRIB

07-01-2015

Interviu cu Octavian "Vita" Horvath (vocalistul de la Implant Pentru Refuz)


Anul trecut, in luna mai, Kirk si Vita au stat la palavre despre trupa, directii muzicale, provocarile intalnite pe drum si noul album Cartography. Interviul a avut loc cu doar doua saptamani inainte sa se termine campania de strangere de fonduri pentru noul material Implant Pentru Refuz.
 
Kirk: Salut Vita! Au trecut aproape 7 ani de la discul vostru de debut Monolith si iata ca va pregatiti de un noul material - Cartography. Ce reprezinta aceasta cartografie?
Vita: O descoperire pentru noi, d’aia i-am si dat numele de Cartography. Noi teritorii muzicale si lirice. Practic lasam lucrurile sa mearga in directia in care ni se arata si nu ne-am pus nici o opreliste stilistica sau de alt gen.
 
Kirk: Apropos de chestia asta, incotro va indreptati din punct de vedere muzical cu acest material? E ceva diferit comparativ cu precedentele?
Vita: Sigur ca are puncte comune cu ce am facut pana acum. De fapt, tot ce am facut se leaga si daca ar fi sa observam din exterior, fiecare album aduce elemente in plus si, cumva, evoluam.
 
Kirk: Cantati la un moment dat despre faptul ca rezistenta continua. Si pe discul asta veti ataca realitatea de la voi? Continua sau creste aceasta rezistenta?
Vita: Eu am impresia ca rezistenta creste. De fapt nu numai eu, ci mult mai multi oameni. Cred ca valul de ceata se ridica de pe ochii oamenilor si incep sa vada mai clar ca tot ce a fost pana acum este o mare minciuna. Cred ca generatiile astea noi nu mai accepta sa fie hranite continuu cu asa ceva. Adica ii vezi din prima ca se uita la o stire si dupa 10 secunde spun ca e o minciuna.
 
Kirk: Parca la noi dureaza un pic mai mult sa se ridice valul acesta.
Vita: Da, probabil putin mai mult, deoarece la noi aproape toata media este foarte bine controlata. Minciunile vin de sus si se propaga peste tot, iar oamenii tind sa creada ca daca apare la televizor este o stire adevarata si credibila. Ceea ce nu este adevarat. Stim foarte bine cine a aparut la televizor dupa revolutie si unde suntem acum din cauza asta.
 
Kirk: Se zice ca vocalistul, in general, este persoana care iese in fata la orice grup. Asta ti-ai dorit cand te-ai apucat de muzica sau ai fi vrut un alt post in cadrul formatiei?
Vita: In prima formatie mi-am dorit sa fiu basist, dar locul era ocupat. De fapt in primul grup in care am fost fiecare si-a ales locul. Se numea Psycho Pampers si dupa ce fiecare s-a hotarat unde vrea sa cante, a ramas liber un singur post, cel de vocalist. 
 
Kirk: Ai castigat concursul! 
Vita: Da, am castigat concursul.
 
Kirk: Spune-mi, daca ar fi sa recomanzi un disc bun ascultat de tine in ultima perioada, la ce te-ai opri?
Vita: As recomanda ultimele doua albume de la Karnivool, niste australieni tare simpatici, pentru care am fost si la Budapesta sa-i vad live si suna excelent.
 
Kirk: Esti in industria asta muzicala de la noi de atata vreme. Poti sugera trei gasti noi care ar merita sustinute si promovate?
Vita: Cam grea intrebarea asta. Am vazut multe gasti tinere in ultima vreme si din punctul meu de vedere le-as promova pe toate. Adica nu as putea spune care trebuie musai sa fie promovate. Diamods Are Forever, Exit Oz si Breathelast cu care am si fost la Mangalia la aniversarea de 14 ani a celor de la Rock N Ghena. 
 
Kirk: Cum se vede Implant pentru Refuz la 19 ani de la aparitie?
Vita: Mai tineri ca niciodata. Chiar anul acesta am avut un concert la Timisoara, la StudentFest, unde au fost foarte-foarte multi tineri, majoritatea sub 18 ani. Faptul ca tineretul vine la noi la concerte nu ne face decat sa ne bucuram foarte mult si sa vedem ca muzica pe care o facem este inca actuala. Deci nu cantam numai pentru generatiile vechi. Cantam si pentru cei mai tineri si asta e bine pentru noi. Cand n-o sa mai fie in fata scenei tineret atunci o sa ne dam seama ca ceva e in neregula. 
 
Kirk: Unde iti place tie sa canti mai mult? Pe o scena mare sau in club mic?
Vita: Cel mai mult? Intr-un club mediu in care intra 200-300 de oameni. Imi place mai mult in club decat pe o scena mare pentru ca sunt foarte aproape de public si comunicarea este directa. Nu exista spatiul ala mare intre noi si spectatori care de obicei e mult prea mare si cateodata mai este si un gard. E mai bine in club pentru ca la baza scenei ai oamenii cu care poti sa vorbesti in timpul concertului, poti sa canti cu ei. Practic comunici direct, esti in priza directa. De aia imi plac cluburile, chiar si cele mici, pentru ca sunt foarte intime.
 
Kirk: Spune-mi, exista vreun motiv pentru care iar nu aveti label? Cum se poate ca o gasca atat de veche ca Implant Pentru Refuz sa nu fie in vizorul caselor de discuri?
Vita: Care case de discuri? Cred ca, la ora actuala, casele de discuri nu mai au oameni care sa mearga in club si sa vada cu adevarat ce se intampla la un concert live, sa prospecteze, sa gaseasca trupe. Ei asteapta sa vina trupele la ei. In ultima vreme cam asta se intampla. Iti faci materialul, il inregistrezi, il ai gata si apoi te duci la ei sa te rogi sa scoata un disc.
 
Kirk: N-ar fi normal daca ajungi cu discul la ei sa spuna ca se face albumul, mai ales ca esti de atata vreme pe piata?
Vita: Nu am mai incercat sa facem asta pentru ca inainte de albumul Monolith, cand cautam casa de discuri, au fost prea multe refuzuri dure si directe. Pe ei ii intereseaza numai vanzarea. Tu trebuie sa le spui, cand mergi cu materialul, cat o sa vinzi din el. Nici nu-i intereseaza ce canti. Nici nu vor sa asculte ce canti. Ei au niste retete si merg pe alea. Cauta succesul facil, sa se auda peste tot: in mall-uri si benzinarii. Nu prea au treaba cu muzica. Nu au nici o tangenta. Aproape tot sistemul este dus.
 
Kirk: Deci nu esti foarte optimist din punctul asta de vedere?
Vita: Eu cred foarte mult in casele de discuri indie, casele de discuri mici care se axeaza pe anumite genuri si care au o legatura directa cu muzica. Case de discuri facute de muzicieni. Spre exemplu casa de discuri a lui Iordache ( n.r. Mihai Iordache - domnul cu saxofonul) care in afara muzicii sale scoate mai multe materiale. Se intelege direct cu oamenii care fac muzica si apreciaza muzica lor. 
 
Kirk: Sa ne intoarcem la noul vostru disc. Cum merge strangerea de fonduri pentru Cartography?
Vita: Dureaza pana pe 31 mai. Este o campanie de finantare fixa adica ne-am impus un target de 6000 de euro si daca nu strangem banii sumele se vor intoarce la oamenii care au cumparat pachetele. Daca scopul este atins trebuie sa ne tinem de treaba sa scoatem albumul si sa oferim fiecaruia pachetul pentru care au optat. Noi am intrat deja in studiou si am tras toba si basul, iar saptamana viitoare intram sa tragem vocea. Practic am apelat la aceasta solutie pentru ca ne-am dat seama ca fara ajutorul oamenilor nu am reusi sa scoatem asa repede acest material.
 
Kirk: In concertele voastre ati inceput sa cantati si noile piese. Cum au fost primite?
Vita: Incep sa fie primite tot mai bine. Cam 6 piese am tot cantat iar celelalte vor fi o surpriza, pentru ca le vom introduce in program dupa ce vom lansa albumul. 
 
Kirk: Am ajuns si la ultima intrebare.Vocalistul e tipul care se agita tare acolo pe scena, iar tu esti din categoria celor foarte agitati. Cum te pregatesti pentru a face fata efortului unui concert, pentru ca un show cateodata depaseste 2 ore.
Vita: Cum ma pregatesc? Cred ca repetitiile sunt cele mai importante. Si la sala te agiti, iar dupa o repetitie de 2-3 ore esti leoarca. Eu unul cred ca e foarte important sa repeti ca si cum esti in concert, pentru ca asa vezi daca te tine plamanul si fizicul. In concert apar si alti factori: caldura si fumul, care sunt in plus fata de ce esti antrenat, in schimb apare factorul public, care iti da energia necesara.
 
Kirk: Merci frumos si sa va iasa pana pe 31 mai sa strangeti ce v-ati propus.
Vita: Merci si eu. Am incredere ca ne vom atinge scopul.Pa-pa!