Ne-am fixat ceasul dupa ora de incepere a celei de-a doua zi de festival, Up To Eleven au urcat pe scena la 5.40. Eram cam 50 de omuleti in Arene, dintre care jumatate in fata de tot, aproape de scena. Trupa si-a facut corect treaba: ne-a plimbat prin piesele de pe discul aparut anul trecut, si in plus a venit cu doua cantece noi, care nu sunt pe disc. Cred ca deja e momentul sa gaseasca acea piesa care sa fie peste Otrava. 

Pauza. La palavre cu Busca si intrebari unde e lumea. Toate astea pe scaunele pe care le stiu acolo in Arene de peste douazeci de ani. 

Intra si Pixels, pe care prima oara i-am vazut in concert in 2007 la festivalul Rock & Coke. Atunci erau pe o scena micuta. Lucrurile s-au schimbat intre timp, semn ca albumele si piesele aparute si-au facut treaba. La fel si ei, pe scena. Hai cu piesele noi insa.

Pauza. Iar socializare, amintiri si analizat cantarile. Parca s-au mai umplut Arenele, hai ca e bine, vine lumea.

Incep sa cante baietii din Aeon Blank. Suna bine, inchegat si daca mai ai si doua albume in spate, parca e mai usor sa faci selectia pieselor de cantat pe scena. Gasca isi vede in continuare de treaba si chiar m-am bucurat cand au anuntat ca vara asta vor lansa si un clip nou la Hipster Apocalypse. Asta-i un cantec de pe Dark Waters, al doilea lor disc (aparut anul trecut), pe care puteti arunca o ureche. 

Gata si cu ei. Se pregateste Luna Amara. Arenele s-au mai umplut, si parca a mai crescut si media de varsta a publicului. Tare haiosi insa pustii care venisera de unii singuri sau cu parintii la cantari.

A inceput Luna Amara. De la primele sunete m-au transportat inapoi cu o gramada de ani, cand am primit pentru ROMTOP caseta cu prima lor piesa. Am difuzat-o atunci, fiindca-mi placeau cum spun lucruri pe muzica. Discurile aparute ulterior mi-au dovedit ca nu era doar un foc de paie. Mare lucru si pentru public sa aiba pe scena o trupa careia ii recunosti piesele inca de la primele acorduri. M-am bucurat sa ii revad dupa multa vreme pe Mihnea si Nick, pe scena, alaturi de colegii de trupa, cantandu-si hiturile. Au venit si cu o  piesa noua (niste vorbe la ceas de seara mi-au spus ca se lucreaza si la un disc). Asta e de bine, pentru ca prea se lenevise formatia asta in ultima perioada. In plus, oamenii astia chiar au de spus ceva. 

Si s-a terminat. Prea repede pentru mine si prea ciudat ca urma Suie Paparude. Pe de o parte ma bucuram, fiindca imi aminteam cum se uita lumea la muzica lor in urma cu 20 de ani. Ca la masini straine era expresia! Instant s-a incalzit lumea, asa ca mainile in aer era ceva la ordinea zilei sau a serii, deja se intunecase. Si-au facut treaba foarte bine si m-am si bucurat ca Dobrica a tinut sa multumeasca tuturor celor prezenti acolo, platitorilor de bilet care au venit sa vada trupe romanesti cantand. E bine sa se mai aduca aminte de asta, cam ploua cu multe concerte gratuite. Dar asta-i alta discutie.

Hai ca-i iar pauza. Urmeaza Vama pe care n-am mai vazut-o live de cand era … Vama Veche.

Au inceput bine si in forta. Suna sudat si mult mai rock decat pe inregistrari. Ce-i drept, cam toti parca sunt asezati unde trebuie in trupa asta. Repede de tot Tudor ii prezinta pe Ligia si Tibi. Pariam la inceput ca o sa cante o anumita piesa cu Tibi si alta cu Ligia. Eroare! Cantec prost de la Vama Veche au cantat impreuna si, in afara de gramada de amintiri care au dat navala, m-am bucurat ca i-a iesit bine lui Tibi, care desi era un pic pierdut cand a intrat pe scena, si-a facut treaba foarte bine. Ce-i drept, parea ca e la adapost si are plasa de siguranta Tudor - Vama in spate. Deci rabdare cu copilul asta. Cateva compozitii ca lumea, facute cu calm si un castigator de Vocea Romaniei n-o sa ajunga o alta ratare, cum zicea si Tudor pe scena. A dat bine si partea de percutie, dar cel mai bine a dat publicul care stia versurile si le canta fara prea multe rugaminti din partea trupei. In rest, acelasi Tudor care avea chef de cantat si distrat pe scena. Stie sa-si faca show-ul, se distreaza si ne distreaza. Il ajuta si faza ca e actor. N-au cantat piese noi cum credeam si asta inseamna ca nu se grabesc sa scoata ceva, pana nu le convine ce au facut. Sunt subiectiv in cazul asta pentru ca s-a deschis robinet de amitiri. Mi-a placut rau si lucrurile trebuie sa mearga inainte, insa asta nu m-a impiedicat sa imi zburde mintea la Liviu sau Traian. Ultima piesa cantata aseara a fost Epilog. Stop joc Vama!

Pauza de bere, adunat ganduri si pregatit pentru Alternosfera. Sfera muzicala a trupei asteia te face sa uiti de tot. Ia si oboseala pe deasupra. Asa ca super bucurie pe toata lumea din prima, mai ales ca si gasca asta deja isi poate construi un concert numai din hituri. Publicul canta si schimba energie cu cei de pe scena intr-un mod fantastic. Marcel si trupa cred ca trebuie studiati bine pentru succesul pe care il au. In fine, Marcel isi scrie versurile si se simte de la o posta ca el crede si traieste fiecare vers. Parerea mea! Aproape fara fisura trupa si bune si sunetele noi propuse de gasca, asa ca asteptam acum primul single la difuzat (cam in 2 saptamani) si albumul Haosoleum, mai la toamna.

Si gata si Shine editia a doua. Experiment fericit, pacientul are mare sanse nu doar sa supravietuiasca, ci sa si creasca.

Mi-a placut. Dupa ce am iesit, ma gandeam ca de o gramada de ani nu am mai stat atat de atent la ceea ce se intampla pe scena. E loc de mai bine si ma plec in fata celor care repeta sute de ore la instrumentele lor, ca sa poata iesi ceva coerent pe scena. 

Pa!