Kirk:  Deci cum a venit chestia asta: am fost la Soveja, acum mergem la mare să compunem un disc, pentru că sunt două zone total diferite. 

 Adrian Maraloiu: Păi, povestea începe puțin mai devreme. De voie, de nevoie, când am început să cântăm, în toamna lui 2019, am activat puțin, am început să avem câteva concerte  și la ceva timp după a venit pandemia. Momentul în care noi n-am știut exact ce să facem. Ne oprimi și noi sau facem un pas în față? Așa că ne-am mobilizat și ne-am dus la Doru acasă. Aveam o manzardă liberă unde puteam să cântăm. Au o mâncare bună de la bunica și...  am stat, cred că în jur de 10 zile, și practic a fost o conjunctură prin care noi ne-am închis într-o casă și am reușit să facem un disc cu șase cântece. Noi cântând la un moment respectiv de 5-6 luni împreună, adică nu ne știam foarte bine. Așa că am zis, hai să mai încercăm încă o dată  și am încercat Soveja. Cu alte emoții, alte drame. Și ne-am dat seama că la Soveja a fost confirmarea că la noi funcționează formula asta de a ne închide să compunem. Adică mi se pare că îi dă coerență albumului în emoție, în tot. Și am zis, primul an cu pandemie, al doilea la munte, cu scos apă de la fântână, cu lemne la soba. Și am zis, ce ar fi să facem și un album undeva la mare, spuneam noi cândva. Și, printr-o întâmplare, am ajuns aici pentru petrecerea surpriza cuiva și cum am ajuns aici, cred că în gândul tuturor a fost cum ar fi să facem al treilea album, mă rog, al patrulea, de fapt, acum. Cum ar fi să facem al patrulea album aici. Am pus ochii pe casă și am vorbit, am stabilit și părea așa, un vis de neîndeplinit și ne-am zis: nu o să se lege nimic.  Cine suntem noi, să ne dea nouă vila asta două săptămâni ca să stăm noi să compunem.  

 Kirk:  Cum se văd la tine diferențele între a lucra la poalele munților și a fi aici  la malul mării.  Cu zgomotul mării! Acolo era probabil zgomotul pădurii.

 Adrian Maraloiu: Cred că se simte foarte mult în tema și în emoția albumului. Nu găsesc un cuvânt mai bun, dar mi se pare că Echilibru e puțin mai constrâns, e puțin mai claustrofob, să zic așa. În timp ce albumul ăsta are o spațialitate  nelimitată, mi se pare. Poate puțin mai literar la prima vedere. Uite un cântec al nostru se numește Libelule Dansează. Când am fost aici, era invazie de libelule. După care Greieri Și Furnici. Totul are legătură cu ce vedeam noi aici, în viața noastră de zi cu zi. Barcagii care aveau rutina lor de zi cu zi. Mi se pare că diferența dintre ce am făcut la poalele muntelui și aici la mare, este faptul că aici la mare ne-a ieșit un album mult mai relaxat.

 Kirk: Pentru tine, ca instrumentist,  care au fost provocările pe care ți le-a adus  acest album comparativ cu celelalte?  

 Adrian Maraloiu: Faptul că mi-aș fi dorit să am mai multe butoane decât aveam.  La primele albume am cântat predominant la tobe.  Au mai fost eventual niște mici lucruri,  niște beat-uri electronice sau ceva. Acum am venit aici cu absolut toată aparatura  pe care o aveam eu personal.  Niște groovebox-uri, niște drum machine-uri.  Am comandat pe EMAG niște clape care n-au venit. A trebuit să ne ducem până la Constanța,  să le ridicăm de la FAN Curier. Ne-am întors, ne-am oprit la Lidl, s-a blocat balena mașinii, s-a blocat în parcare.  Strat stătea pe spatele mașinii și o bălanganea iar eu împingeam singur din față ca să scăpăm de acolo. Ma rog! Ce vreau să zic e că până în momentul albumului 4 mi se pare că toți am venit cu un rucsac, cu un ghiozdan în care toți aveam niște idei, niște inspirații.  În momentul în care ne-am apucat de albumul ăsta, toate ghiozdanele astea erau goale. Am venit și toți am început să cântăm la instrumente la care nu cântăm de obicei, să abordăm lucrurile puțin mai altfel, dar nu de dragul de a le face altfel. Albumul ăsta este și un proces al nostru de a explora niște zone în afara zonei de confort.  Eu am stat foarte mult pe sintetizatoare,  clape, drum machine-uri. Oricum o să se vadă în concerte, că acum pe scenă avem pian… una, două, trei, patru sintetizator. Deci fiecare om are un sintetizator! De fapt sunt cinci! Cătălin are două.   

 Kirk: Când te uiți pe disc la ce a cântat fiecare se vede ca fiecare are alocat pe lângă instrumentul lui de bază și un sintetizator.

 Adrian Maraloiu: Da, exact. Acum toată lumea are sintetizator, inclusiv Doru.

 Kirk:  Știu că în toate melodiile acestui disc sunteți voi, dar spune-mi trei cântece la care te-ai simțit mai implicat, ai simțit nevoia să pui mai mult de la tine. 

 Adrian Maraloiu:  Cred că sunt vreo patru cântece. La Libelule Dansează am simțit nevoia asta în postproducție. Noi când am venit aici și l-am compus, față de celălalt album am dus melodiile într-un punct în care rau cam 70% terminate. N-am plecat cu ele terminate de aici pentru că la albumul ăsta am vrut să lucrăm mai mult, să-l trimitem în Statele Unite la mixat.  Am încercat să facem o producție mai stufoasă și în partea de postproducție  am inclusiv teme de chitără venite din senin. Am tot felul de idei de clape pe Libelule Dansează, pe Norii Negri. La albumul ăsta cred că m-am implicat cel mai mult în partea asta de postproducție. Chiar vorbeam și cu băieții… Lui Dragoș îi place foarte mult să stea în studio. Mie nu-mi place! Procesul de producție când faci un album este unul foarte minuțios și foarte plictisitor/obositor.  La albumul ăsta am trecut peste pragul acesta și m-am implicat foarte mult în studio. Mi se pare că toți ne-am dorit, toți am participat,  cred că toți am participat în mod egal la evoluția pieselor, dar dacă ar fi să-mi aleg patru piese, ar fi: Din Senin, Libelule Dansează, Norii Negri și… cred că Descântul Apei.

 Kirk: Spune-mi, te rog, câte o propoziție sau două despre fiecare melodie a albumului. 

 Adrian Maraloiu: Libelule Dansează a fost cântecul care cred că s-a definit cel mai ușor,  pentru că ne-am trezit de dimineață cu inspirație, mi-a zis Doru: Poți să faci ‘turururu?’.  Și de acolo s-a scris piesa singură. A mers foarte ‘smooth’ piesa asta.

 La Răsărit este primul cântec pe care l-am început aici. A fost compus cu poftă, fiind prima zi în care ne-am apucat să cântăm. Pentru mine, La Răsărit, este procesul de a învăța aparatura cu care lucram.  Nu încercam să fac o piesă, pur și simplu încercam să scriu un ritm și s-a legat piesa.

 Pescărușii Zboară a ieșit mai greu, dar pentru mine mi s-a părut că e un vârf de lance al albumului. Adică e o declarație de schimbare. De asta a fost și primul single. A fost mult mai electro, mult mai simplistă în abordare.

 La Din Senin am zis să facem și noi o piesă care nu e 4/4.  

 Răgaz e o piesă cu foarte multă apăsare. Când am început să o compunem,  mi-am dat seama că este ‘După Război’-ul acestui album.  

 Ruine, sincer, mi se pare că e Serpentine 2.0.  

 Serpentine a fost prima piesă pe care am făcut-o mai alternativ,  când ne-am dat seama că ne ducem total în zona electro. Nu mai ieșeam din butoane și am zis: Hai să mai dăm și în tobe, că nu le-am montat degeaba.  

 Norii Negri e preferata mea de pe album. Mi se pare că creează cel mai puternic spațiu mental, ‘mindspace’.  Mi se pare că e cea mai imersivă piesă pe care o avem pe acest album. Eu ascult versurile la a VII-a, a VIII-a audiție la o piesă. La mine contează foarte mult emoția.  O văd ca pe un instrument.  

 Spre Lumină este ultimul cântec pe care l-am făcut. Nu știu dacă faptul că e cel mai scurt cântec om la lună are de a face cu faptul că trebuia să strângem sculele...  Dar cred că a fost așa.  Spre lumină este o pastilă scurtă a unei emoții pe care n-am mai explorat-o până atunci.  

 La Mine În Peșteră e Scrie-mă Bine și Noapte Bună al acestui album. Este… Asta-i cadoul pentru Doru! (n.r. Adrian zâmbește!)

 Descântul Apei a fost o piesă pe care am încercat să o segregăm cumva, având în Vedere că albumul ăsta a fost jumătate electro,  jumătate mai alternativ. Din punctul meu de Vedere, Descântul Apei a fost piesa pe care am încercat să o facem din structură să fie electro,  alternativ, electro, alternativ. Să le lipim, să le sudăm, practice, să forțăm două stiluri într-un singur stil, nu doar ca influențe și ca teme. Efectiv! Ai o parte electro, o parte alternativă! Iar electro, iar alternativă!

 Greieri Și Furnici la fel ca și La Răsărit s-a născut din... M-am trezit într-o dimineață și am început să mă joc la drum machine   și am vrut să scot un ritm mai complex. Până să termin ritmul au apărut băieții, au cântat, s-a făcut cântecul. 

 Kirk: A mai rămas Poate E Timpul Să Ne Întoarcem Acasă.

 Adrian Maraloiu:  Tu ce crezi că e cântecul ăsta? E penultimul cântec la care știam că: nu a doua zi, a treia zi o să plecăm. Erau deja 10 zile de cântat în fiecare zi, că a fost ziua și cântecul și nu știu ce o să proiecteze oamenii cu acest cântec, dar noi chiar simțeam că poate e timpul să ne întoarcem acasă.  

 Kirk: Cum ai recomanda celor care au discul vostru în mână  să-l asculte? De ce să-l asculte?  

 Adrian Maraloiu: … Hmmm! Nu m-am gândit niciodată la treaba asta la niciun cântec. Mi se pare că existența muzicii este o sugestie către ascultare. În general, nu prea pot recomanda  oamenilor să asculte, pentru că simt că aș proiecta eu ce simt legat de cântecele astea, și aș influența părerea sau experiența de a asculta pentru prima oară albumul. Adică, nu pot să-i spun cuiva ascultă-l pentru că e vesel, ascultă-l pentru că e relaxat,  pentru că în acel moment creezi așteptări. Eu am terminat film, și în jocuri și în filme nu mă uit la review-uri, nu mă uit la chestii înainte, pentru că nu vreau să stric prima experiență de vizionare sau ascultare și nu vreau să stric nici altcuiva.  

 Kirk: Din punctul tău de vedere, care a fost  cea mai mișto zi pe care ați petrecut-o aici (n.r. la Corbu) în alea 14 zile în care ați compus acest album?  

 Adrian Maraloiu: Momentul în care am decis să facem o pauză  și să luăm grătar.

 Kirk: Aveți 4 albume de studio și unul în concert. Cum se vede de la tine acum om la lună și ce te aștepți să vină? Nu mă refer la următoarele concerte sau festivaluri.  

 Adrian Maraloiu: Cumva am fost binecuvântați, deși dacă privesc retrospective, avem spatele rupt de muncă în ăștia 6 ani. Dar iarăși nu prea încerc să proiectez…  Am avut luxul cu acest proiect să  prindem la oameni, să ne iubească oamenii și să să facem ceva, fără să ne propunem să facem ceva. N-am o predicție, sper doar să crească.

 Kirk: Ce e pentru tine albumul Solaar?

 Adrian Maraloiu:  Pentru mine este cel mai dezinhibat album om la lună!