Kirk: Cam cat de razna trebuie sa fii sa te apuci de muzica? Cine sau ce te-a manat spre zona asta?

Dan: A fost destul de simplu, pentru ca a fost un moment in perioada 1996-1997 in care, din punctul meu de vedere, nu exista decat o singura trupa misto in Romania si anume Timpuri Noi. Atunci am zis ca e cazul sa facem alta. Evident ca nu m-am gandit vreodata ca as ajunge cu trupa mea, dupa 18 ani, sa pot concura, daca imi este permis sa zic asa, cu Timpuri Noi sau ceva de genul asta. 

Kirk: Deci Timpuri Noi …

Dan: Era singura chestie. Era si Phoenix care imi placea, dar Timpuri Noi era o formatie care ma ungea pe suflet. Am spus ca nu are cum sa fie doar o singura trupa, mai trebuie facuta una. Evident, arogant gandul, dar mi-l asum.

Kirk: La inceput de luna s-au implinit 18 ani de cand cantati. Cum e dupa atatia ani?

Dan: Pfuuu! Cred ca e mai greu decat la inceput. Daca la inceput nu aveam nicio asteptare, acum , dupa 18 ani, imi vine mult mai greu sa fac o piesa, imi vine mult mai greu sa ma afisez cu o creatie. Totusi, avem 8 discuri in spate si intr-un fel “noblesse oblige”. Ma enerveaza, dar cumva nu prea am cum sa ma repet. Sunt peste 100 de piese facute, versuri …

Kirk: Esti mai responsabil?

Dan: Daaaaa. Da. Din pacate da…

Kirk: Strica responsabilitatea in muzica rock?

Dan: Strica! Da! Strica! Sa mor eu de nu strica. Inainte eram mai vehement, mai nebun, nu-mi prea pasa. Faceam orice imi trecea prin cap, oricum si in orice directie. 

Kirk: Vrei sa spui ca in Marea Cautare nu ai mai facut ce te-a taiat capul?

Dan: Ba da. In Marea Cautare am facut, dar dupa Marea Cautare, sincer cred ca am gasit ceva. Nu e ok ce am gasit. Recunosc. Am gasit un soi de linisteala si nu e ok asta. Din punct de vedere artistic, nu este bine. 

Kirk: Cumva ai deschis cutia Pandorei?

Dan: Cumva cred ca am inchis cutia Pandorei. Din pacate. Adica am deschis-o in ‘97 si am inchis-o acum.

Kirk: Esti constanta din Omul Cu Sobolani. S-au schimbat ceva omuleti de-a lungul timpului. Cum ai resimtit tu aceste schimbari, cum te-au afectat?

Dan: Visceral, nu mi-a cazut bine niciuna, pentru ca toti mi-au fost prieteni. Si Cezar si Koks si Bazooka. Mi-au fost prieteni si e foarte greu sa smulgi chestiile astea. Dar daca vrei sa continui sa faci chestia asta nu prea iti poti permite sa te lasi prada prieteniilor si sa fii moale, pentru ca dauneaza grav formatiei. Si atunci nu mai e ok. Pana la urma, tragand linie, formatia e cea mai importanta. Insa si acum sunt prieten cu ei. 

Kirk: Cum se vede scena asta de muzica alternativa de la noi, comparativ cu cea din urma cu 10-15 ani.

Dan: Intrebarea e delicata, iar raspunsul e mai transant decat ar trebui sa fie. Nu mai exista in momentul asta. Chiar nu mai e nimic. In urma cu 10-15 ani se faceau chestii pe bune si se incerca ceva. Tocmai pentru ca nu era nimic atunci. Acum este foarte greu sa cresti ceva ce a ajuns la un soi de maturitate. Mai mult de atat mi-e greu sa cred ca se poate.

Kirk: Crezi ca e un impas?

Dan: Cred ca e un soi de impas. Nu stiu daca i-as spune impas. Mai degraba e un blocaj si un soi de restructurare in muzica, la nivel mondial. Nu numai in muzica alternativa. Mi se pare ca lumea a ajuns, cumva, sa nu mai stie ca sa mai cante.  Deja sunt niste bullshit-uri, peste niste bullshit-uri. Adica nu mai ai ce sa mai faci, ce sa mai inventezi. 

Kirk: Crezi ca deja e totul prea sablonat?

Dan: Cred ca s-a ajuns intr-un moment in care producatorii nu mai stiu pe unde sa o ia. Si deja asta e o problema.

Kirk: Asta cu producatorii e o mare problema. Din punctul meu de vedere ei sunt responsabili pentru o parte din problemele din muzica. Trupele ar trebui sa vina cu muzica si ei sa fie mai deschisi la mesajele propuse de formatii, pentru ca pana la urma voi sunteti artistii. Producatorii ar trebui doar sa cearna ideile voastre si sa le puna in valoare.

Dan: Total de acord. Din pacate insa in ultimul timp s-a forjat foarte mult pe ideea cu retete de succes, ceea ce a omorat total liberul arbitru din muzica si oamenii care vor sa faca ceva cu adevarat.

Kirk: Care sunt motivatiile cand te apuci de un cantec pentru ca sigur nu esti genul “hai sa mai scriu o piesa, ca e momentul”.

Dan: Motivatiile sunt de la sine. Adica ma trezesc in cap cu o melodie, un cantec, un vers, ceva. O linie melodica. Si atunci ma duc la colegi la sala si le zic: “Asta e!”. Se intampla si nenorociri. Mi-a venit de curand in cap o linie melodica, am fost la sala, am facut-o si inca nu stiu ce versuri sa-i pun pentru ca este atat de misto incat as putea s-o stric daca spun cateva cuvinte altfel decat cum trebuie. Asa ca de trei luni fac tone de versuri si nu-mi convine nimic. Ceea ce urasc din sufletul meu de copil. 

Kirk: Sufletului tau de copil ii era mai usor sa faca Vara pe olita?

Dan: Absolut! In ultimii ani sunt mult mai constient, ceea ce imi dauneaza grav creativitatii. Urasc chestia asta. Nu-mi place, dar asta e.

Kirk: Cum naiba nu te-a luat valul sa compui si in engleza? Se poarta deja sa se construiasca propozitii in care sunt amestecate cuvinte in romana si engleza.

Dan: Eu gandesc si sunt construit in romana. Mi-e foarte greu sa gandesc in engleza. Din cate imi dau seama, nu am versuri foarte proaste, dar cred ca in engleza nu ar suna foarte bine. Recunosc ca am incercat sa fac la un moment dat o piesa in engleza si a iesit sinistru, ceva steril si neprietenos. In alta ordine de idei, eu ma adresez unui public roman. Publicul roman as vrea sa fie fericit cu niste versuri bune in romana. E greu sa faci un refren bun in romana si atunci daca nu esti in stare sa-l faci, canti bullshit-uri in engleza. 

Kirk: Cum ti se pare ca este oferta de muzici alternative la radio in Romania? Pentru ca nu prea auzi asa ceva.

Dan: Sa tinem cont de faptul ca vorbim de target (public tinta) totusi. Iar targetul de CHR (Contemporary Hit Radio – format de radio care difuzeaza hituri) este unul retard. Putem s-o spunem si s-o scriem cu majuscule. D’aia avem radio Zu, 21… si ce mai avem pe scala. D’aia! Ca targetul este retard. D’aia e asa. Insa nu e numai in Romania faza asta. E valabil in toata lumea. 80% din oameni sunt niste retarzi. Sa ne asumam chestia asta totusi. In afara formatului tip CHR, mai sunt niste nise care afara au destui oameni, cat sa functioneze. In Romania nu e cazul insa. Hai sa nu ne ascundem dupa deget. Mergi pe strada un pic si vezi imediat. Nu trebuie sa ai ochi de vultur sa vezi care sunt oameni retarzi. 

Kirk: Unde e mai ok? Pe scena sau la birou, unde faci tot munca de creatie.

Dan: Cel mai bine e la mine pe canapea, cu pisica. Pe scena, dintotdeauna am avut o problema, pentru ca eu sunt foarte timid. Asa ca dupa ce cobor de pe scena am pierdut 7 vieti si am slabit 3 kilograme. Timiditatea asta nu mi-a trecut si nici nu o sa-mi treaca vreodata. M-am urcat de cateva ori pe scena fara sa beau bere si am avut niste atacuri de panica, poate exagerez, dar a fost ciudat. 

Kirk: Nu te ajuta sa vezi publicul in fata?

Dan: Ma incurca de mor. E responsabilitate non stop. E groaznic, dar sunt un masochist si imi place sa fac asta in continuare. 

Kirk: In 18 ani de cand cantati voi, s-au schimbat cateva randuri de oameni in fata scenei. Cum s-a vazut asta de acolo de sus, de la omul timid cu microfon? 

Dan: Vreo 5-6 generatii s-au perindat. Sincer insa, oamenii nu se schimba foarte mult. Oamenii raman cam aceiasi, indiferent de generatie. Mai mult, imi dau seama ca ma schimb eu. Ii privesc diferit. Ajung sa ma uit si sa-mi zic: “Uite, in urma cu 15 ani, nu era asa”. 

Kirk: Era mai fain atunci sau e mai fain acum?

Dan: N-ai cum sa compari. Frica e aceeasi, emotiile sunt aceleasi. Atunci eram mai nebun, acum sunt mai responsabil. 

Kirk: Bucuria de a compune a ramas.

Dan: Da si nu. Pentru ca niciodata nu faci piesa perfecta. Dupa aia iti vin ideile ca intr-un loc sau altul puteai sa faci altfel.

Kirk: Ti-a venit vreodata sa schimbi o piesa pe care ai facut-o?

Dan: Aaaah! De 100 de ori, dar nu mai am ce sa fac si imi accept vina asa cum e. 

Kirk:  OCS are niste hituri in spate.

Dan: Are. De bine, de rau, faptul ca am insistat mereu si am facut chestii si bune si rele a dus la 8 discuri si peste 100 de piese. Plus cateva single-uri semi-bunute. 

Kirk: Ati implinit 18 ani, pregatiti vreun turneu aniversar?

Dan: Bah, am vrea, dar n-avem unde. Unde sa facem? Sunt cateva cluburi in tara. Avem vreo 3-4 cluburi unde putem canta prin Constanta, Cluj-Napoca, Timisoara si la Bucuresti. 

Kirk: Am inteles. Voiam sa te intreb daca ati lua cu voi o gasca de pusti de la noi, pe care sa o puneti sa cante in deschidere si sa o ajutati sa creasca?

Dan: Noi am tot facut chestia asta. Am facut-o cu The Moood, ei chiar au tras la noi in studio. Pana si Luna Amara a cantat la noi in deschidere. Am incercat sa facem chestia asta mereu. Si Sketch si Sophisticated Lemons.

Kirk: Au trecut aproape 2 ani de la Marea Cautare. Ati mai gasit ceva piese noi?

Dan: Da. Sunt vreo 2 piese noi. De fapt sunt mai multe, dar am insistat pe vreo 2. Inca nu sunt hotarat si aici ma enervez, pentru ca am inceput sa fiu dur cu mine. De fapt, nu dur. Dar am inceput sa fiu mai chitibusar si ma gandesc la mai multe alternative.  Imi dauneaza cumva chestia asta, imi lipseste nebunia din urma cu niste ani, dar nu am ce sa fac. Sunt niste muzici misto insa.

Kirk: Fa-mi un top 10 sau 5 al celor mai tari cantece OCS, care sa va defineasca.

Dan: E greu un top 10. E foarte greu. O sa incerc sa spun ce cred eu ca a reusit sa fie ceva bun, cu esenta de trupa misto. Ar fi Cine E De Vina probabil, ar fi Cauta. Si ma opresc aici. 

Kirk: Doar doua cantece? Chiar ai devenit chitibusar.

Dan: Da. In rest sunt ok, sunt piese bune, mi-am dat tot sufletul, le resimt de cate ori le cant. Dar, cred eu, sunt doua chestii care au pus acolo niste caramizi la ceva ce ar putea insemna muzica misto romaneasca. 

Kirk: Una din cele mai tari piese mi se pare In Zbor.

Dan: Respect total, imi place. De fapt am cantat-o de atat de multe ori, incat nu-mi mai place. La fel si cu Razna. Recunosc ca Razna imi place atat de mult ca mesaj, ca intreg, o iubesc, dar mi-e greu sa o mai cant. Mai e si Pandora, dar la piesa asta as mai fi putut sa fac niste chestii.

Kirk: Merci frumos ca am apucat sa stam la palavre! Sa-ti vina din nou nebunia aceea din tinerete, combinata cu spiritul tau de responsabilitate.

Dan: Bine mah!