Kirk: Felicitari pentru premiul primit de la METALHEAD. Document a castigat Best Romanian Romanian Alternative  Video si sa nu uitam este si piesa anului in ROMTOP. A fost o cantare buna in seara asta.

Dan Costea: A fost! Bai, multumim foarte mult pentru aprecieri si oamenii au apreciat foarte mult ce am facut noi. Stii care e faza? Lumea poate spune ca nu e mare lucru METALHEAD Awards, dar in mica scena, in mica noastra comunitate de rock, chiar inseamna ceva. N-o sa ne vedem la nu stiu ce televiziuni, dar se intampla asta si premiile astea e foarte bine ca exista.

Kirk: Mica asta comunitate, de ce nu o vezi crescand?

Dan Costea: Eu vreau sa creasca. O si vad crescand. Am observat ca lucrurile au inceput sa se miste spre bine. Cel putin pentru noi, ultimii 2-3 ani au fost grozavi. Am avut concerte cum n-am avut de cand am inceput sa cantam, in urma cu 15 ani. Poate o sa creasca mai repede de acum inainte, intr-un an cat altii in sapte. Sper!

Kirk: 2015 a fost un an extraordinar pentru voi. Cantari bune, festivaluri, recunoastere, oameni misto in fata scenei pentru ca asta conteaza foarte mult.

Dan Costea: Da! Noi fara public nu reusim sa facem mare lucru. Daca nu primesc energie din partea publicului sunt mort pe scena.

Kirk: Pai si azi ati dat foarte mult acolo pe scena si asta e o chestie fantastica pentru public, pentru ca simte ce dati voi si e imposibil sa nu dea inapoi. 

Dan Costea: Asta cred ca inseamna un concert de rock pana la urma. Stii? Daca vrei ca formatia sa sune ca pe CD mai bine iti bagi CD-ul acasa sa cante.  Daca vrei sa participi la un concert, trebuie sa fie spectacol. Trebuie sa participi si tu ca om din public, dar si tu cel de pe scena. Nu trebuie sa canti cu ochii in pamant cele 40-50 de minute cat ai de stat pe scena. Trebuie sa participi, sa te implici, trebuie sa faci frumos pe scena, pentru ca despre asta este vorba.

Kirk: Faci frumos pe scena, dar se intampla si alte lucruri. Desi se spune ca rockerii sunt mai duri, cateodata mai ies la iveala sentimente. Azi spre exemplu Catalin si-a adus aminte de niste chestii, ai preluat tu repede in momentul ala..

Dan Costea: Daaaaa… L-am dat un pic deoparte sa se linisteasca.

Kirk: Dar omul ala simtea acolo pe scena. Asta imi si place la scena asta rock. Oamenii de pe scena si cei din fata ei. Se creeaza o legatura atat de puternica, iar cand dai nu ai cum sa nu primesti inapoi.

Dan Costea: Da. Catalin este foarte, foarte… De acolo si versurile… El este un suflet sensibil si e normal sa il si ajut pe scena, eu fiind mai rau un pic. Ma rog, mai rau, cu glume cum facem noi pe scena.

Kirk: Cand te-ai prins ca vrei sa faci rock si ce-ti doreai tu de la trupa?

Dan Costea: Eram in liceu, nu eram cu aia care fumau… Iar eu ascultam rock. Ca asta ascultam de cand mi-a bagat unchiul meu in cap muzica, undeva la inceputul anilor 80. Doors, Led Zeppelin s.a.m.d. La inceputul anilor 90 mi-au placut Nirvana, Metallica etc…. Deci eram in liceu, eram printre putinii rockeri din liceu, chiar si pe atunci si am zis: “Dude, hai sa ne facem formatie”. Mai eram cu 2 colegi de clasa si-am zis: Nirvana sunt din 3, aia stiu 3 acorduri si canta si sunt rock stars. Let’s do this! Ca se poate. Am invatat si eu 2 acorduri la chitara si-am zis ca facem 7 melodii cu alea 2 acorduri. Chiar asa a si fost. Ne-am pus pe treaba. Pur si simplu. Nu puteam sa cant altceva, asta imi placea, imi placea sa urlu, imi placea sa imi exprim frustrarile. Ce frustrari ai, ca la fiecare varsta ai frustrari. Da! Am facut muzica care avea un mesaj inca de la inceput. Mi-am facut prima gasca prin 95-96. Se chema Lazy Bones. 

Kirk: Piese cu Lazy Bones mai gasim pe undeva?

Dan Costea: Inregistrari cu Lazy Bones mai am eu printr-un hard disk undeva, dar mi-e frica sa le ascult.

Kirk: De ce? E un pic din istoria ta ca muzician.

Dan Costea: E parte din istorie, dar mi-e un pic frica, asa. Sa ascult ce am facut atunci. Nu stiu. Habar n-am.

Kirk: Suna bine. Stiu ca am primit si eu atunci pentru top, dar multe s-au pierdut, pentru ca in perioada aceea inca era cu benzi. 

Dan Costea: Pentru vremea aia sunam bine. Dar s-au pierdut multe. S-au pierdut multe formatii. Imi aduc aminte ca aparusera multe trupe in perioada aceea. Uite ca mi-am adus aminte de perioada aia si de ce m-am apucat sa fac rock si rock-ul pe care il faceam, care era usor diferit de ceea ce se intampla in Romania in momentul acela. Inca erau la moda rockerii cu colanti si parul lung. Mie nici nu-mi placea muzica de la noi la acel moment. Mi-a placut sa fac ceva gen Nirvana sau Deftones. Nu prea se ascultau. Lumea asculta in continuare Bon Jovi. Tot respectul pentru ei, mi-au placut si mie cand eram copil, dar eu voiam altceva, voiam sa actualizez muzica. Nu aveam nici o forta sa facem aceasta schimbare, nici nu prea stiam sa cantam (eu cu Lazy Bones), dar chiar doream sa schimbam ceva. In multi ani s-au mai schimbat lucrurile.

Kirk: Cum se vede Coma dupa 15 ani? Merita sa-ti faci gasca rock?

Dan Costea: Absolut! Daca n-as avea formatie, maine mi-as face una. Jur! In primul rand poti sa-i spui ca e hobby pentru ca noi nu reusim sa ne intretinem din asta. Sau la pretentiile pe care le avem cu sotii, copii nu reusim sa ne intretinem din formatie. Si poate nu e piata romaneasca pentru noi inca. Poate la 60 de ani. Si atunci, am vazut-o ca pe un hobby. Mi se pare cel mai frumos loc de a petrece timpul. In liceu, toti colegii mei mergeau in baruri sau la biliard. Eu nu voiam, nu ma interesa asa ceva. Nu imi placea sa merg in fum. Eu n-am fumat in viata mea si nici nu o s-o fac. Nu faceam parte din grupul lor si atunci am facut formatia. Si tot ce faceam eu in afara de a merge la mama acasa sau sa ies cu prietena de atunci era sa stau cu trupa. Amazing! A suplinit orice altceva.

Kirk: Cum se vede scena asta underground de la noi?

Dan Costea: A inceput sa se vada din ce in ce mai frumos. Noi suntem cu Coma pe piata de 15 ani, in 2001 am avut primul videoclip. A fost un bum la inceput, cand am lansat noi primul album am avut parte de un public misto, incepeau sa se miste lucrurile, a fost foarte cool o perioada. Dupa care, poate si din vina noastra, prin 2008-2009 a inceput o amorteala, in care nu s-a mai intamplat mare lucru pe scena rock din Romania. 

Kirk: Crezi ca e doar vina trupelor sau mai sunt si alti vinovati care nu au crezut in muzica pe care o fac formatiile noastre.

Dan Costea: A fost un cumul. Din cate am vazut eu, a fost o disperare, iar toata lumea care voia sa faca muzica a incercat sa mearga pe cartea usoara, sa faca muzica comerciala, de dat la radio. Rock-ul nu era asa apreciat si nici n-a fost vreodata in Romania. A fost un fel de oaia neagra. In fine si afara. Justin Bieber e mai smecher decat, hai nu Metallica, dar decat trupele noi. Decat Bring Me The Horizon spre exemplu. Bring Me The Horizon are 20 de milioane de view-uri pe un clip dar Bieber sare si la 150 de milioane. E foarte bine insa si intr-o parte si in alta.  In fine, la noi lumea a ales partea mai usoara si atunci s-a creat o amorteala. Chiar si publicul a migrat spre alte genuri. Dubstep spre exemplu.

Kirk: Hai ca nici lor nu le e foarte usor.

Dan Costea: Mi-aduc aminte ca prin 2008, parca, am pus noi dubstep. Imi placea in perioada aia, am avut un coleg de munca producator de dubstep si dupa un concert Coma la Deva am facut o petrecere dubstep. Se uitau aia la noi si nu intelegeau nimic spectatorii. Revenind la intrebarea ta de mai devreme, acum publicul incepe sa revina. Incepe lumea sa aiba nevoie de chitara.

Kirk: Au nevoie de mesaj.

Dan Costea: Da! Au nevoie de mesaj, e bine spus. Au nevoie de o voce. Orice societate are nevoie de asa ceva. Unde traim? Trebuie sa iti auzi cumva gandurile alea pe care le ai. Daca gandesti. Daca ai un creier in cap. Daca esti din ala care baga cartela la serviciu, se duce acasa, mananca, baga ceva in gura si se uita la pseudo-vedetele de la TV care isi dau un sut in fund si palme in cap si rad, adica nivelul zero de amuzament, atunci n-ai nevoie de mesaj. Sunt convins insa ca sunt multi oameni care au creier in cap, citesc o carte,  care vor mai mult de la societate si prietenii lor si atunci au nevoie de mesaj, au nevoie sa se regaseasca in gandurile si muzica unei formatii. 

Kirk: Nu esti un pic suparat pe oamenii pe care i-ai pomenit mai devreme, ca stau si nu ies in fata.

Dan Costea: Asta nu stiu sa iti zic. Nu stiu de ce lumea vrea sa tina lucruri in ea. Uite sunt oameni care deseneaza, oameni care se exprima in diverse feluri. Oamenii care vin la concerte isi dau frau liber sentimentelor, stiu sa isi miste energiile prin corp si prin cap ca sa treaca mai departe intr-o noua zi. 

Kirk: Poate ar trebui sa-i mai impingeti si voi sa se exprime ca totusi asa se pot face schimbari in societate.

Dan Costea: Noi incercam sa facem chestia asta. Niciodata nu am verbalizat lucrul asta. Cred ca asta facem prin muzica, incercam sa adunam oamenii, sa-i facem sa se miste, sa vorbeasca ce au de spus. Avem si in versuri. Cum a spus Cata: “Canta-mi povestea/ din gura ta va suna bine oricum”. 

Kirk: Cu Billy Gould cum a fost?

Dan Costea: Bai, eu si acum ma uit pe youtube. E acolo o inregistrare din clubul Suburbia (care nu mai exista). Deci am cantat cu el pe scena in clubul Suburbia piesa Mai Presus De Cuvinte. Mie mi se pare si acum ca momentul ala face parte dintr-un vis. Am cantat pe scena cu un “huge rock star”. A cantat cu noi in formatie. A compus basul pentru piesa Mai Presus De Cuvinte. El a facut asta. I-am trimis track-urile si restul a facut el. Si dupa aia a cantat cu noi in Bucuresti. A fost ireal. 

Kirk: E diferenta de atitudine intre rock star-ul de afara si cel de la noi? Cei de afara par mai relaxati. 

Dan Costea:  Sunt mai relaxati, dar depinde si la ei. Si ei au moment mai bune sau mai rele. Cu Korn, la care am cantat in deschidere nu am reusit sa stam de vorba. Nu ne-am intersectat sa le spunem: “Buna ziua! Ascult Korn din 95 si imi face placere sa cant cu voi pe scena.” In schimb cu Deftones sau Billy Gould a fost super. Gould a venit la mine acasa. Deci a venit el la mine acasa, am facut niste poze in sufragerie, am baut o bere. Ca era in drum si am zis hai sa trecem pe la mine. 

Kirk: Cum rezulta la Coma un cantec?

Dan Costea: Bai, este un proces infiorator. In sensul in care avem o varianta de piesa. Sa zicem ca vin eu cu o idee de chitara, un refren care ar suna bine, un bas. Vine Gogoasa cu niste basuri de strofa de ne cad falcile. Si uite asa incercam sa incropim o melodie. Evident trebuie sa fie in filmul tuturor, si apoi incercam sa cladim pe ideea de inceput. Si mergem mai departe si o facem. Ultimul care apare este Catalin, care trebuie sa puna versurile. Bineinteles si el se mai joaca la chitara pe piese, dar la final trebuie sa vada ce versuri face. Inventeaza o linie melodica, in “finlandeza” ii zicem noi, si asa intr-o “engleza” mormaita si apoi pe scheletul ala trebuie sa compuna versurile. Care dureaza o eternitate. Dar asta e felul lui de a fi. Cred ca scrie doua carti pana face o piesa. E foarte critic cu el si nu-i convine ce scrie niciodata. Scrie si sterge. Ne intreaba cum ni se pare. Noi ii spunem ca e foarte bine, dar el dupa doua zile sterge tot, spune ca e o porcarie si se pune iar pe scris. Si tot asa. Deci dureaza foarte mult. Suntem sase capete, sase idei idei diferite, dar iese treaba buna la final. 

Kirk: E complicat sa-l ai pe Catalin partener?

Dan Costea: Bai e si complicat, dar cand rezultatul pe scena este cel de care vorbim, uiti tot. Cum am auzit ca se intampla la nastere. Femeia la nastere are niste dureri ingrozitoare, urla si dupa ce a nascut copilul, in secunda doi, uita cat de tare a durut-o. Asa am auzit ca se intampla. Deci cred ca asa ceva e. Ne boscorodim si dupa ce a iesit piesa suntem toti: “Mama, cat de misto e. Data viitoare sa nu se mai intample. Si se intampla la fel.” 

Kirk: Acum e mai greu sa dormi la studio, ca mai e si viata de familie. Mai e si munca. Cum se impaca toate?

Dan Costea: Nu stiu. Avem toti niste sotii foarte ingaduitoare. Toti care suntem casatoriti. Majoritatea suntem casatoriti in momentul asta. Sunt foarte de treaba fetele si nu sunt genul de femei care sa zica “ia mai gata cu astia”. Ele ne-au cunoscut cu formatia, si atunci ele iubesc formatia si vor sa mergem mai departe si ne sustin. Cel putin din perspectiva asta este extraordinar. 

Kirk: Ce albume ti-au facut cu ochiul, te-au gadilat atat de tare incat nu le-ai lasat din mana.

Dan Costea: Ascult de fiecare data cu placere Rage Against The Machine, Radiohead, Pearl Jam, Nirvana. As spune si Metallica, dar e deja prea mainstream. Nu mai spun de Tool, Deftones sau Korn, pe care le ascult de cand eram mic. E greu sa iti spun vreun nume. Sunt multe albume. 

Kirk: Ia spune ultimul disc de afara si ultimul disc de la noi care ti-au placut mult.

Dan Costea: Ultimul disc de afara care mi-a placut mult a fost un disc al trupei Thrice. A scos disc in 2011 si se numeste Major/Minor. Asta mi-a placut in mod deosebit. Am mai ascultat albume, mai sunt formatii care imi plac si de anul trecut, dar asta mi-a sunat mie foarte bine. Astept cu nerabdare At The Drive-In. De la noi mi-a placut Implant Pentru Refuz – Cartography. Nu e un album usor.  Nu e un disc pe care sa il asculti cum ai asculta albumul formatiei E.M.I.L., care e mai usurel, mai de vara. Cartography este un album greu, un album compus, un album muncit. Mi-a placut mult si ii felicit pe baieti. Si imi mai place mult The Boy Who Cried Wolf, o formatie extraordinara.

Kirk: Dupa Coma Light v-a luat asa o lene. Asa se vede de afara. Ce s-a intamplat, in 2013 ati promis disc nou si au aparut doar piesele Chip si Document.

Dan Costea: Da, asa este. Ti-am zis ca ne miscam greu.

Kirk: Bine, putem sa punem si Vezi, care la mine si acum e trecut Xerty.

Dan Costea: Exact. Ce chestie! De unde o stii pe asta, nu stiu. La titlurile astea de inceput, e cum iti vine sa apesi pe tastatura, ca sa nu uiti cum se numeste o piesa, am apasat Xerty si asa i-a ramas numele. N-are nici o semnificatie. Pur si simplu asa am apasat pe tastatura. Acum, urmatoarea piesa care sper eu sa apara in martie are nume de cod Utyf. Asa a iesit cand am apasat pe tastatura. Lucram la ea. Cu albumul ne miscam greu, pentru ca noi incercam sa strangem multe piese, si incercam sa ne iasa macar una pe an. Sau asa ne-am propus pana acum. Dar acum suntem gata sa facem album. Avem un drive incredibil dupa ultimul an si chiar vrem sa finalizam un album. 

Kirk: Pai cam e momentul, 2015 v-a mers tare bine spun eu. Au fost piesele aparute ca single, trebuie si o concluzie.

Dan Costea: Da. Am inceput cu Semn. Asta a fost prima piesa aruncata asa aiurea, in 2011. Au urmat Vezi, Chip si Document. Promit din nou solemn ca o sa-l incheiem in toamna aceasta. O sa va chemam la o lansare memorabila.

Kirk: Trebuie. Meritati si voi si publicul vostru. Ma gandesc si la cum se desfasoara o cantare a voastra si cat de usor se comunica cu publicul. Acum imi vine in cap cat de repede se lasa toti pe vine.

Dan Costea: Da. Momentul cheie. Ne bucuram ca am capitalizat momentul asta. E intr-un fel momentul nostru, ca l-am tot facut in Romania. E clar ca se face afara, si de cand ma stiu la concerte se intampla lucrul asta, dar am observant ca in tara, noi il facem si ma bucur ca se intampla la Coma. 

Kirk: Sepultura, Deftones, Korn, Ozzy. Care a fost concertul la care v-ati bucurat cel mai mult ca o sa urcati pe scena?

Dan Costea: Bai, e greu de spus. Sunt niste momente… Imi aduc aminte de copilarie si de primele riff-uri agresive pe care le-am ascultat de la Black Sabbath. Cand am auzit ca o sa cantam in deschidere la Ozzy m-au trecut toate fiorurile din lume. Ala a fost un moment impresionat pentru mine, pentru ca am deschis pentu unicul Ozzy. E un “huge f…ing rockstar” si nu poate fi comparat cu nimeni. Pe modern as alege Korn. Pentru mine este o mare trupa. Sunt moderni, extraordinari si ma bucur ca am fost in deschidere.  

Kirk: Ce pregatiti pentru 2016 in afara de dubla acustico-electrica din Fabrica care se pare ca prezinta niste semne de intrebare.

Dan Costea: Da. Pana la urma s-a restrans la un singur concert, dar ideea era extraordinara. O sa scoatem disc iar in martie- aprilie vom lansa un nou single, acel Utyf de care am povestit mai devreme, cu un videoclip care va anunta albumul din toamna, cand o sa mai lansam un single si restul de piese. 

Kirk: Ce e Coma?

Dan Costea: Coma este exact ce am reusit sa fac ca logo dupa 15 ani. Este o pana de scris si o bata. Este o combinatie intre poezie si violenta, care insa e mult spus. O zdruncinatura si o stare puternic simtita. Este si suava si agresiva. Si tipat si cantat duios. Este o dualitate de comportamente, pe care cred ca orice om o are in el. Asta-i Coma! Este o poveste intre doua sentimente opuse care se intalnesc in muzica asta pe care o facem.