Saptamana trecuta am ajuns in sala de repetii a celor din Vama. Vorbisem cu Tudor sa facem miscarea asta. Nu ne mai zarisem de multa vreme (telefoanele si SMS-urile nu se pun) si aveam chef sa stau la palavre cu el. A ramas acelasi tip pe care il stiu de vreo 20 de ani. 

 

 

 

 

Kirk: Ce face Vama in afara de faptul ca repeta din greu?

Tudor Chirila: Pai nu repetam din greu. Asta e problema.

Kirk: Asa pare.

Tudor Chirila: Asa pare. Incercam sa ne regrupam, sa facem piese si sa reusim sa scoatem un material nou. Avem cinci piese deja, insa ar trebui sa avem mai multe pentru un album. Vreo douasprezece sau paisprezece, dupa trei ani de absenta. O sa plecam in Anglia, acum, in septembrie, sa facem un single cu un producator muzical cu care daca ne intelegem bine ramanem pentru tot albumul.

Kirk: Deci plecati doar pentru o singura piesa, pentru ca eu credeam ca mergeti pentru tot albumul. 

Tudor Chirila: Lucram la o piesa pe care nu ai ascultat-o inca. Mai trebuie sa fac versuri. Structura am facut-o cu producatorul, care a venit trei zile in Romania si am lucrat cu el la acest cantec. Si acum trebuie sa mergem noi la el. Si cam asta e!

Kirk: De ce ati optat pentru faza asta cu un producator de afara? Si doar pentru o piesa, pentru ca este un efort financiar mare.

Tudor Chirila: Pentru ca avem niste limite muzicale si de organizare, pentru ca nu ne intelegem intre noi sa ne organizam, nu ne intelegem nici la orchestratii si nici la structura cantecelor si din cauza asta pierdem timp. Vrem sa lucram cu un producator pentru ca el intervine ca un regizor in actul de creatie si, credem ca, ar putea sa scoata din noi lucruri mai bune decat am putea sa o facem noi de capul nostru. Nimanui nu-i strica putina ordine in actul de conceptie, la creatie, la mixaj si asa mai departe. Plus ca el mixeaza si cred ca imprimarea la Londra va avea un altfel de caracter, pentru ca vom trage tobele intr-un studio special, intr-o camera de tobe. Nu vor fi niste tobe trase la intamplare. Englezii fac totusi cele mai bune imprimari de tobe de cand se lucreaza cu sunet in lumea asta si s-ar putea ca toata chestia asta sa ne ajute sa aerisim putin orchestratiile noastre, sa fie mai prezent sunetul, cu mai putine instrumente. Sper ca el sa reuseasca sa simplifice treaba pe principiul less is more. Pana la urma e bine sa-ti recunosti limitele, pentru ca niciunul dintre noi nu este producator si vrem sa vedem daca aceasta colaborare va fi un pas inainte pentru noi sau doar o stagnare.

E misto ca el si-a ales din patru piese una. Treaba lui este sa o faca radio friendly pentru Europa. Suntem curiosi cum vede el chestia asta.

Kirk: Radio friendly in Europa s-ar putea sa nu fie o carte castigatoare la noi.

Tudor Chirila: Ne gandim la piata olandeza, italiana, germana. Mai spre noi Polonia, Ungaria. Daca nu e buna pentru noi, inseamna ca ne-am luat teapa, insa noi vrem sa ne extindem posibilitatea de a canta si in alte tari. 

Kirk: Asta inseamna ca ce ascultasem eu de la tine nu era doar o intamplare si vor fi mult mai multe cantece in engleza pe viitorul vostru disc.

Tudor Chirila: Noi lucram si la niste traduceri ale cantecelor existente, pentru ca vrem sa avem o ora de material in engleza, iar unele piese vor avea versiuni in engleza si romana.

Kirk: Daca socotesc eu bine, imi rezulta ca undeva anul viitor veti trage noul album.

Tudor Chirila: Cam asa. Anul viitor vom trage discul. Noi suntem in discutii cu producatorul sa vina in Romania sa inregistram, pentru ca exista un studio aici care ii place si putem face lucrurile la noi. Dar nu cred ca mai devreme de martie. Vezi tu, chestia asta cu trasul discului, din pacate nu mai este atat de importanta, pentru ca suntem in acel moment in care albumele nu prea mai conteaza. Important este sa ai cateva single-uri pe an. Noi am vrea single-ul asta sa iasa in noiembrie, sa lansam Victoria Ta mai devreme, undeva la final de septembrie, iar pana in martie sa mai avem doua single-uri, iar pe album sa ne putem face nebuniile noastre creative.

Kirk: Hai ca incep sa ma prind si eu acum. Cand faceati setlistul pentru concerte ma gandeam ca Victoria Ta o sa fie piesa pe care o veti trage in Londra, dar de fapt va fi alta.

Tudor Chirila: Victoria Ta o inregistram aici, mai ales ca la repetitia asta s-au mai limpezit niste chestii la orchestratii. Mie nu-mi venea bine pe voce, l-am mai cantat pana acum si cand aveam probleme cu vocea, dar dupa repetitia de azi cred ca trebuie sa apara mai des in setlist.

Kirk: Ai avut in primavara acele probleme cu vocea. A fost o chestie de scurta durata sau e mai veche problema?

Tudor Chirila: Cred ca o aveam de doi ani de zile si am tarat-o. Acum sunt bine. Am facut un tratament si sunt ok, mi-am revenit. Nu i-am dat niciodata importanta, sa ma ocup de ea si cantam aiurea si imi degradam vocea.

Kirk: Referitor la cantece. De la ce pleci cand le faci?

Tudor Chirila: De obicei intai se naste muzica si apoi vin versurile, iar fiecare cantec iti da o posibilitate, o directie. La cantecul asta nou voiam sa scriu despre faptul ca trebuie sa avem grija de cum traim si cat de mult ne bucuram noi in prezent, pentru ca amintirile se fabrica in prezent. Daca iti duci viata fara sa fii atent la cum ti-o duci, risti ca la un moment dat sa ai perioade din viata cand n-ai amintiri sau ai amintiri nasoale. La piesa asta Danut avea “memories are calling, memories are calling now”. Vorbind si cu James, producatorul, ii spuneam ca imi place refrenul asta “memories are made of now”. Practic acum ne facem amintirile. Daca eu merg cu tine la o bere, avem o discutie misto si dupa aia mai bem o bere si ne urcam pe un bloc si ne mai chemam prieteni pe bloc putem spune: “Bai, a fost o zi buna. Ne-am distrat. Am ras.” Peste cinci ani s-ar putea sa ne aducem aminte de asta sau s-ar putea sa ne aducem aminte ca am trait ca boii fara sa avem timp pentru noi. Uite asa mi-a venit ideea de versuri pentru cantecul asta. Sunt tot felul de teme. Uite acum ma preocupa sa scriu un cantec despre cum se scrie un cantec. Ca trebuie sa ai o strofa buna, ca trebuie sa ai un bridge, ca trebuie sa ai un refren bun, adica making-of-ul unui cantec, dar asta sa fie un cantec. 

Kirk: Dar tu cat de liber esti?

Tudor Chirila: Foarte putin. Independenta te face sclavul propriilor tale vise. Iti dau un exemplu in muzica. Am muncit sa nu fim subordonati unei case de discuri, sa nu fim subordonati unei terte entitati. Dar apoi constati ca e atat de multa munca de facut pe partea de management, incat tu nu mai ai libertatea de a te ocupa de ceea ce trebuie sa faci tu, ca act creativ, iar asta se intampla in societatea noastra, pentru ca traim foarte alandala. Si avem atatea probleme, pentru ca nu stim sa ne organizam bine. Timpul trece din ce in ce mai repede si il mai si pierdem pe diverse retele sociale sau in tot felul de cacaturi, incat nu suntem deloc liberi. Sa stai intr-o trupa inseamna si multa responsabilitate. Ca individ, poate uneori vrei sa iti iei campii. Nu poti sa-ti lasi insa colegii balta si sa pleci sase luni sau sa iti iei un an sabatic. La noi e si mai greu cu anul sabatic, pentru ca daca il iei, esti PA. Deci noi nu prea suntem liberi cu nimic, avem iluzia ca suntem liberi. Insa comparativ cu un om care merge la munca de la opt dimineata la sase seara, eu sunt mai liber. Viata mea nu poate sa intre intr-o rutina, pentru ca nu este niciodata la fel. Asta nu este insa libertate. E ceva!

Kirk: E complicat sa impaci teatru, film, muzica si viata personala?

Tudor Chirila: …… Pffffffff… Poti scrie ca mutra mea exprima tot.

Kirk: Hai ca am chef sa te si intorc un pic in timp. Cand ai facut Vama Veche cu Liviu si Traian, ce au zis parintii tai? 

Tudor Chirila: Ai mei au fost foarte mandri si ne-au sutinut. Chiar imi aminteam ieri cu mama. Am fost la o auditie cu prieteni, facuta de Agentia de Vise pentru Tibi cu Fameless, Ligia si Larisa. Ideea era ca acestia sa-si testeze piesele in fata unui public format din prieteni. Si imi aminteam de concertul Vama Veche din 96, de la Laptaria lui Enache, cand am cantat in pauza celor de la Dracula.

Kirk: Si va numeati verii lui Stefan…

Tudor Chirila: Da. Cand eram verii lui Stefan. Ne-am adus aminte ca au fost si tata si mama la concertul ala si erau super incantati, mandri. Intotdeauna m-au sustinut cu proiectul asta pana in panzele albe, fara sa aiba cu ce sa ma ajute in mod concret.

Kirk: Ai amintit de Agentia de Vise, mai intentionezi sa aduci si alte nume alaturi de cei trei?

Tudor Chirila: Bai, nu. Chestia asta cu productia de talente este mai degraba un vis, ca sa impartasim din ceea ce credem noi ca ar trebui sa se cante in Romania. Nu-i o chestie banoasa, s-o faci cu multi artisti, iar noi vrem sa ne ocupam serios de cei pe care ii avem in acest moment. Anul asta sigur nu vom mai coopta pe nimeni. Sunt deja doua fete talentate, pe directii muzicale diferite, si Tibi, care a ajuns la o formula finala cu gasca lui, ceea ce a durat ceva, iar acum lucreaza la piese. E mult timp de alocat si nu se poate intampla ceva cu ei peste noapte. Vremea aceea in care Vama Veche facea un disc in trei saptamani s-a cam dus, adica acolo a fost o intalnire fericita si niste resurse creative care au explodat, asa ca am avut material pentru doua discuri, care au iesit foarte repede. Dupa aceea am devenit cunoscuti, dar sa nu uitam ca apoi au trecut trei ani, pana in 2002, cand am reusit sa lansam Am Sa Ma Intorc Barbat. Nu am facut parte din niste colective prolifice, daca te gandesti.

Kirk:  Acum aveti un ecart intre discuri de patru ani.

Tudor Chirila: E enorm. E foarte mult. Am scos un cantec Perfect Fara Tine, care nu are loc pe niciun disc, pentru ca este undeva intre anii astia. N-are sens sa-l adaugi pe urmatorul disc. Este un single si-l lasi asa. 

Kirk: E o piesa facuta intr-un fel pentru radio, in concerte am vazut ca i-ati dat o tenta rock. E bine!

Tudor Chirila: Colegii mei nu prea vor sa cantam varianta aia rock.

Kirk: Nu stiu ce sa zic. Eu am vazut-o la festivalul Shine si mi-a placut.

Tudor Chirila: Nu? Spune-le si lor.

Kirk: Incepe un nou sezon de Vocea Romaniei. Cum il vezi pe precedentul, fa-i o scurta analiza.

Tudor Chirila: Despre sezonul in care am intrat eu la Vocea Romaniei, ceilalti antrenori spun ca a fost cel mai bun. Si ca voci si ca tot ansamblul. Totul a fost la superlativ. Avem voci bune si anul asta, asa ca dupa ce am ascultat blind-urile, pot spune ca vom avea niste dueluri tare interesante. Si deja astept cu infrigurare live-urile, pentru ca am niste voci speciale si sper sa-mi pot continua strategia mea muzicala. Nu neaparat dintr-un singur gen, dar mai neascultata.

Dupa parerea mea, Tibi este o voce care mai are inca de lucru. Are o voce exceptionala, insa trebuie sa-si largeasca putin paleta si trebuie sa aiba grija sa cante bine jos, la fel de bine cum canta si sus. Iar asta e o provocare pentru el. Si mai trebuie sa se integreze vocal in muzica pe care o face, de fapt muzica pe care o face trupa sa se adapteze vocii lui. Iar asta e o treaba de compozitie, pe care trebuie sa o dibuiesti. Nu are cum sa cante cover-uri Zeppelin sau Ronnie James Dio toata viata. 

Kirk: Il vezi razbind?

Tudor Chirila: E greu de spus. Trebuie sa munceasca mult. Trebuie sa devina si un compozitor bun. Intr-un grup este mai putin important sa fii un instrumentist bun. Parerea mea este ca e mult mai important sa fii un creator de muzica. Nu e atat de important sa canti perfect in concert piesele, cat sa le gasesti linia aia melodica potrivita, sa le orchestrezi bine. Nu vrei sa canti ca Toto in concert. Poti canta si ca Rolling Stones. E foarte ok ca Stones care nu canta perfect live, dar e o zeama acolo care … 

Kirk: Pai te fura rau in concerte, au chestia aia care te atrage si cred ca si Tibi are acel ceva prin care sa se si apropie de public.

Tudor Chirila: Da. Dar trebuie sa munceasca la cantece cu formula asta noua. Si trebuie sa spuna ceva original in muzica. Adica sa paraseasca rock-ul vechi, sa vada ce se intampla pe piata la ora actuala si sa-si puna vocea in valoare intr-un context modern, poate si retro, dar revizitat. Numai sa-i vina pe voce bine tot ce canta. 

Kirk: Te asculta? Ca e clar ca intre voi doi e o chimie.

Tudor Chirila: Eu ar trebui sa merg mai des pe la repetitiile lor. Acum i-am lasat putin. Nah! Nici noua la Vama Veche nu ne-a scris nimeni cantecele. Si nici n-am avut un producator. Noi am scris cum am putut noi. Cu Traian, cu Liviu. Tu stii cum era, nu trebuie sa iti mai spun eu. Si veneau prietenii si isi dadeau cu parerea. Am avut o explozie si o felie pe care nu o vizitase nimeni pana atunci, ne-am luat parcela frumos si ne-am facut casuta acolo. Acum parcelele s-au cam dat. In muzica trebuie sa-ti cam faci loc cu coatele mai nou. Asta e valabil si pentru noi in Vama. Trebuie sa dam din coate, sa ne facem din nou loc, iar pentru ceea ce vrem sa facem afara, sa incercam sa spunem ceva. 

Kirk: Iti doresti atat de mult aceasta iesire in afara Romaniei. Aici sunteti cunoscuti si va e bine.

Tudor Chirila: Bai, nu-mi ajunge. Si stii de ce? Pentru ca mi se pare foarte misto sa canti prin alte tari, sa vizitezi alte orase, sa iti extinzi publicul si sa renunti la un anumit tip de concerte, de aici din tara, pentru altele de afara. Mi se pare foarte tare sa cauti si un alt public, sa ai o confirmare a unei chestii universale. Sa canti in engleza si sa ai si un alt public. In momentul de fata, vad faza asta ca un vis foarte greu de indeplinit. Avem posibilitate materiala sa incercam acest lucru acum si trebuie sa o facem, ca sa nu avem regrete mai tarziu.

Kirk: Pai pentru asta trebuie sa compui in engleza. Crezi ca iti va fi la fel de usor sa faci texte in engleza?

Tudor Chirila: Nu stapanesc limba atat de bine, dar ideile si un tip de poezie pot incerca.

Kirk: Au trecut 13 ani de cand a iesit Am Sa Ma Intorc Barbat si mai multi de cand a incoltit ideea. Ai mai face un astfel de proiect?

Tudor Chirila: Da! Probabil ca o sa mai fie, dar nu stiu cand. Imi doresc clar sa mai fac un musical sau o opera rock. Foarte mult!

Kirk: Atunci a fost acea desfasurare de forte cand ati lansat discul si ati facut si spectacolul de la Teatrul National. Mi-ar fi placut sa duceti ideea spectacolului si in alte orase din tara.

Tudor Chirila: Pentru vremea aceea era foarte costisitor si aproape un pionierat. Spectacolul era ofertant, dar nu il puteai tine decat acolo, era foarte greu cu sunetul in provincie in perioada aia, daca iti aduci aminte. Era foarte costisitor. Acum ar fi mai simplu. 

Kirk: Deci nebunul din tine ar repeta figura. Ai avea subiect?

Tudor Chirila: Am subiect! 

Kirk: Cum te simti la Vocea Romaniei?

Tudor Chirila: Eu in show-ul asta fac ce cred ca ma pricep sa fac. In fine, oricine isi poate da cu parerea. Cred insa ca am niste aptitudini pedagogice si mi-am confirmat asta in primul sezon. Sigur ca Tibi era o voce extraordinara si poti spune ca ar fi putut merge mai departe cu orice piesa. Dar ma gandesc ca i-am gasit un parcurs, ca i-am ales niste piese si cred ca am avut o contributie, nu stiu cat de mare, dar am avut o contributie la parcursul lui. Si Ligia era o posibila castigatoare. 

Kirk: Si ea canta foarte bine, eu ti-am spus de atunci. M-am uitat la show pentru ca eram curios ce se intampla cu Tibi. Stiam spectacolul si nu eram foarte ok cu ce se intampla cu castigatorii dupa concurs.

Tudor Chirila: Acum ca sunt parte din spectacol, vreau sa iti spun ca e foarte greu pentru antrenor sa faca ceva dupa ce se termina. Pentru ca nu mai conteaza doar vocea. Sunt o multime de factori dupa ce parasesti show-ul. In spectacol, ei sunt niste interpreti care canta niste cantece consacrate si viseaza. Dar apoi sa iei un cantec de la zero cu un interpret care a capatat ceva notorietate e mult mai greu. 

Kirk: Cam asta banuiam ca o sa faci tu cu Tibi.

Tudor Chirila: Tibi face, dar nu mai depinde de mine. Eu nu-i pot scrie cantece si nu m-as pricepe, pentru vocea lui.  Acum trebuie sa vedem daca trupa asta are posibilitatea sa razbeasca. Noi am creat un context. La Agentia de Vise am organizat o auditie, iar el si-a ales colegii. Este pe un drum acum si lucreaza la niste piese. Ei trebuie sa razbeasca cu o piesa. Dupa parerea mea, mai este inca de munca. Trebuie sa aiba rabdare. E foarte important. Oamenii vor sa se intample repede, iar in muzica nu tot timpul este posibil acest lucru. Au cantat la Media Music Awards un cantec rock. E un pas important. Au cantat la Hard Rock Cafe.si vor canta din nou pe 1 octombrie. Au iesit la public, au avut succes. E un alt pas. O luam incetisor. 

Kirk: Cum vezi Vama in acest moment?

Tudor Chirila: Vama mai are mult de lucru. Fiecare din noi e cu instrumentul lui. Trebuie sa devenim niste intrumentisti mult mai creativi si sa gasim niste solutii orchestrale mult mai moderne. 

Kirk: Pai ai o echipa corecta din punctul asta de vedere.

Tudor Chirila: Am, dar fiecare dintre noi trebuie sa se modernizeze, sa ascultam mult mai multa muzica, sa fim conectati la ceea ce se intampla in muzica si sa nu fim suficienti. Exista o tendinta de suficienta in formatie. 

Kirk: Si la tine?

Tudor Chirila: Nu stiu. La toti. Ce mai conteaza daca e mai mult la mine sau mai mult la altul. Suntem un colectiv. Asa ca aceasta tendinta de suficienta trebuie anihilata. Daca esti multumit cu ceea ce ai. Asta nu inseamna sa fii etern nemultumit. E o filozofie buna sa fii multumit cu ceea ce ai, dar trebuie sa si progresezi. 

Kirk: Se vede ca iti place pe scena. Cum ai caracteriza publicul de teatru si cel de concert.

Tudor Chirila: Nu cred ca publicul se diferentiaza. Diferentele apar datorita actului care are loc pe scena. Teatrul propune o comunicare mult mai intima, in spatii mult mai mici si o comunicare neamplificata, ceea ce practic schimba totul. La concerte amplificarea este un drog, oamenii exalta mult mai usor la muzica. Muzica prinde mult mai repede oamenii decat o face teatrul. Teatrul trebuie sa te introduca intr-o conventie, actul I pregateste ce se va intampla in actele II si III, iar actele IV si V vin cu rezolvarea. E un altfel de aranjament. La un playlist, cand te-ai urcat pe scena si ai inceput sa canti un hit, lumea innebuneste. Poti sa incepi cu un hit si oamenii sunt ai tai. E un alt tip de comunicare si de drog. Si tu cand esti pe scena si vezi 10000 de oameni te simti altfel, comparativ cu cei 300 de insi de la teatru. Dar bucuriile astea nu se pot compara. Succesul unei scene la teatru, aplauzele la scena deschisa, bucuria de a-ti iesi un moment, energia care vine de la public, din apropiere… E altceva! 

Kirk: Iti plac amandoua la fel de mult?

Tudor Chirila: Depinde. Cand una, cand alta. De multe ori teatrul ma incarca mai mult decat muzica. Si actul de repetitie. La teatru mi se pare mult mai putin chinuitor decat cel din muzica. Ambele presupun lucru in echipa. La teatru echipa se mai schimba insa. Cateodata e mai bine, cateodata e mai rau. In Vama este o constanta. Sunt multe diferente. Foarte mari. Eu am incercat sa imprumut din teatru in muzica si din muzica in teatru.

Kirk: Esti un rasfatat al scenei?

Tudor Chirila: Ca si cum scena ar putea sa te rasfete! Cand spui ca esti un rasfatat al parintilor tai, inseamna ca parintii tai te pot rasfata. Scena nu te poate rasfata. In scena iti iei tu ce ai de luat.

Kirk: In sensul ca esti iubit de public…

Tudor Chirila: Sigur! E o gramada de public care ma iubeste, am si haterii mei ca orice fel de om. Cateodata oamenii ma detesta pentru o aparenta, poate neconforma cu realitatea, dar nu imi bat capul sa ii conving pe unii de adevarata mea natura. Nu consider ca sunt un rasfatat. Consider ca am muncit mult impreuna cu diverse colective, ca sa pot avea un public pe care sa-l respect si fata de care consider ca mi-am facut intotdeauna datoria intr-un mod profesionist. Am dat intotdeauna cat am putut de mult si nu am facut compromisuri. Am incercat si in teatru si in muzica sa fiu profesionist. Am reusit mai bine cateodata, mai prost alta data, dar cred ca nu poti spune despre noi, despre Vama sau despre mine ca actor, ca suntem neprofesionisti. Ca suntem iubiti, ne bucura, dar nu suntem nici noi vreun Stefan Banica al scenei sa spui “Vai cat ii iubeste publicul”. Dar ne facem treaba si recucerim public. Despartirea de Vama Veche ne-a facut sa pierdem o gramada de fani care au pierdut contactul cu noi, iar Vama este un proiect oarecum diferit. Si cantecele noastre sunt diferite si avem deja in formula Vama suficient material sa cantam doua ore fara a intra in repertoriul Vama Veche. Ceea ce nu inseamna ca in concertele noastre nu cantam piese Vama Veche, pentru ca alea sunt parte din trecutul meu si al lui Eugen. Asa ca mi se pare normal sa le cantam. Dar nu e o pondere principala. 

Vama la vorbe inainte de repetitie