Ascultă Mr. Charm, noua piesă The Rolling Stones

 The Rolling Stones a lansat melodia Mr. Charm.

 Cântecul se găsește pe albumul Foreign Tongues, apărut pe 10 iulie și pe care apar ca invitați: Steve Winwood, Robert Smith de la The Cure, Paul McCartney, Bruno Mars și Chad Smith, bateristul Red Hot Chili Peppers. Charlie Watts, regretatul baterist original al trupei Rolling Stones, apare și el printr‑o înregistrare de arhivă.

 Foreign Tongues a fost în mare parte înregistrat la Metropolis Studios din Londra, nu în America. Ron Wood a spus că proiectul a fost impulsionat de Jagger. „Acest album este, de fapt, copilul lui Mick”, a declarat Wood pentru BBC. „Lucrează la aceste piese de mult timp, într‑o formă de demo.”

 Keith Richards a sugerat că trupa s‑ar putea să nu fie pregătită pentru mai mult decât câteva show‑uri. „Nu știu dacă turneele mai sunt posibile”, a recunoscut el. „Călătoriile sunt cele care te epuizează. Dar văd posibilitatea de a face o rezidență undeva. Oriunde ar fi, Londra, New York, Paris, oriunde.”

 Cele mai recente concerte Rolling Stones au avut loc în 2024. Mick Jagger, însă, nu împărtășește reținerile lui Richards: „Mi‑ar plăcea să plec din nou în turneu. Abia aștept”, a declarat el pentru BBC. „Nu cred că se va întâmpla anul acesta, dar sper să fie cât mai curând.”

 Într-o discuție-poveste de 15 minute publicată de revista Variety, Mick Jagger și Andrew Watt, producătorul celor mai recente două albume ale trupei, au povestit despre Mr. Charm.
Jagger și Watt ne poartă prin nașterea piesei, de la primul demo al lui Jagger — care a început cu un riff de chitară și o melodie brută — și care a fost apoi împodobit și rafinat până la forma actuală. Mai întâi Keith Richards a adăugat câteva acorduri care au înlocuit riff-ul original al lui Jagger și au devenit semnătura piesei, apoi Ronnie Wood a venit cu propriile riff-uri ca răspuns la cele ale lui Richards, bateristul Steve Jordan a contribuit cu ritmul și percuția energică, iar invitatul Steve Winwood, pe care cei din The Rolling Stones îl cunosc de șaizeci de ani, a adăugat o orgă B3 — iar Naarai Jacobs i se alătură lui Jagger pe refren cu un urlet puternic care amintește de clasicul Gimme Shelter.

 Jagger vorbește despre cât de contraintuitiv este faptul că el, și nu Richards, este cel căruia îi plac acordurile de chitară tăioase, punk, spre deosebire de abordarea mai rafinată a celor doi chitariști principali ai trupei. „Nu cred că lui Ronnie și Keith le place cu adevărat când fac asta”, spune Mick Jagger, adăugând repede, râzând: „dar o fac oricum!”

 Redând doar track-urile de chitară, Andrew Watt a declarat: „Asta e partea mea preferată”, zâmbește în timp ce se aude. „Nu poți suprapune așa ceva — asta e (cântat live) pe podea, uitându-te la persoana din fața ta, zâmbind și jucându-vă unul de celălalt.”

 Cei doi detaliază și adaosurile făcute după ce track-ul principal a fost înregistrat, inclusiv o chitară acustică ‘murdară, suprasaturată’ pe care Richards a vrut să o adauge. „Vreau să încerc ceva în stilul Street Fighting Man”, își amintește Watt că i-a zis.

 La fel, își amintesc cum Winwood a adus un set de congas pe care producătorul de lungă durată al Stones, Jimmy Miller, i le dăruise — de altfel, Miller a intrat pentru prima dată pe radarul Stones datorită muncii sale timpurii cu Winwood în Spencer Davis Group și Traffic. În timp ce redau tobele energice ale lui Jordan, îmbogățite cu maracas și congas, Jagger vorbește despre importanța groove‑ului unei piese: „E conectat cu dansul — tobele, picioarele, și felul în care ‘scuipi’ versurile într-o piesă ca asta, unde ai o mulțime de cuvinte care vin foarte repede și trebuie să fie în ritm.”